Comentariu: Summit-ul UE-Turcia, unul istoric?

La prima vedere, summit-ul UE-Turcia pare un succes uriaș pentru ambele părți. Un progres. UE a acceptat să ajute financiar Turcia, care se chinuie cu refugiații de una singură, de ani de zile. În același timp, părțile au fost de acord să rezolve împreună problema refugiaților și să extindă dialogul în domeniile economie, energie și chestiuni politice.

În plus, ambele părți au decis să deschidă un nou capitol de negocieri la mijlocul lui decembrie. Dacă totul merge bine, cetățenii turci nu vor mai avea nevoie de viză pentru a intra în spațiul Schengen, începând cu octombrie 2016. Prea frumos ca să fie adevărat? Probabil.

Liderii europeni și-au formulat mesajul clar. Problema vizelor este strâns legată de reacceptarea refugiaților de către Turcia.

Promisiuni peste promisiuni

Turcilor le este prezentată o soluție minunată, în schimbul înțelegerii referitoare la refugiați: vor putea să călătorească spre Europa fără viză și au o oarecare perspectivă de a renegocia statutul de membru UE. Fiecare cetățean turc dornic să călătorească în Europa sau care are acolo rude, va aprecia această înțelegere.

Dar aceasta este numai o perspectivă, nu și o garanție. În primul rând, Europa trebuie să se asigure că planul ca refugiații sirieni să rămână în Turcia funcționează. Declarațiile președintelui Franței, Francois Hollande, cum că teroriștii au pătruns în rândurile refugiaților pentru a ajunge în Europa, explică de ce se grăbesc europenii.

Rezultatul pozitiv al acestei înțelegeri este că Turcia va rezolva în sfârșit problema refugiaților într-un mod mai sistematic. În momentul de față, din 2,2 milioane de refugiați, numai 14 la sută trăiesc în centre de primire. Ceilalți sunt împrăștiați prin țară și deși cei mai mulți sunt înregistrați oficial, sunt departe de a fi integrați.

Prin semnarea acestei înțelegeri, Turcia înțelege că refugiații sirieni vor deveni parte a societății lor și că vor rămâne acolo. Europa, pe de altă parte, face tot ceea ce este posibil pentru ca această realitate să rămână una turcă și să nu devină, progresiv, una europeană.

Aderarea la UE nu e în plan

Acum 16 ani, când Turcia a primit statutul de candidat la UE, era clar că negocierile încep, dar că acest proces va avea un final deschis. Ceea ce însemană că și dacă toate capitolele negocierilor se încheie cu bine, nu există nicio garanție că Turcia va fi acceptată în UE.

Cancelara Angela Merkel a subliniat din nou acest lucru înainte de summit, dar poate nu atât de clar ca în trecut. De asemenea, Jean-Claude Junker, președintele Comisiei Europene, a declarat la o conferință de presă după summit, că cele două părți au viziuni diferite în ceea ce privește libertatea presei. Aceste declarații sunt indicatori subtili ai intențiilor UE.

Dar faptul că UE nu vorbește direct despre democrația deficitară din Turcia, pierde credibilitate și arată că de fapt nu are intenții serioase de a integra vreodată Turcia. Dacă intenția există, atunci de ce UE lasă tot greul pe umerii Turciei și nu vorbește deschis despre valorile pe baza cărora a fost înființată?

Cu alte cuvinte, victoria acestui summit ”istoric” este numai o iluzie, dacă țelul final îl reprezintă aderarea Turciei. Dar dacă țelul este de a reduce fluxul de refugiați către Europa și de a vinde visul european electoratului turc de către premierul Ahmet Davutoglu, atunci da, summit-ul a fost un succes uriaș.