Spioni în moschee?

Înainte de a-şi prelua funcţia, episcopul catolic trebuie să se prezinte în biroul Premierului landului în care se află episcopia. Pentru a-şi prelua mandatul, el depune un jurmământ, cu o mână pe biblie şi alta pe constituţie. Procedurile sunt stabilite prin lege şi regulamente de funcţionare sunt respectate întocmai.

În schimb, nici un Premier de land nu trebuie să depună un jurământ de credinţă în faţa vreunui episcop. Convingerile religioase ale unui şef de guvern nu sunt interesante pentru biserică.

Lupta pentru putere - decisă de mult

Care este concluzia? Lupta dintre laici şi clerici, dintre biserică şi stat, dintre Papă şi împărat, care au marcat secole la rând istoria Germaniei, a fost de mult decisă. În favoarea statului. Aceasta este una din carateristicile de bază ale statului modern.

Şi totuşi, biserica şi statul nu sunt stric separate, cum se afirmă în mod eronat. Nu, în Germania, biserica şi statul sunt strâns legate. Statul controlează biserica, dat fiind că, de exemplu, în cazul numirii unui nou episcop, statului îi revine privilegiul de a respinge un eventual candidat contestat. Statul aşteaptă de la biserică şi personalul aferent loialitate, oferind în schimb anumite privilegii, precum predarea religiei în şcolile de stat, remunerarea episcopilor din bugetul public sau adunarea impozitului destinat bisericii prin instituţiile structurii de stat.

În aceste condiţii, propunerea lui Volker Kauder nu poate fi considerată drept discriminatorie faţă de islam sau musulmani. Evident că statul trebuie să ştie ce predică imamii în moschei şi are dreptul să ceară ca aceştia să nu instige la nerespectarea drepturilor constituţionale în vigoare în Republica Federală. Libertatea religioasă garantată de dreptul fundamental se termină însă când ideile religioase atacă statul de drept.

Chiar dacă în anii de urmă tot mai mulţi puneau la îndoială necesitatea jurmământului depus de episcopii catolici, acum este tot mai evident că prelaţii răspund de preoţii din subordine iar mecanismele de control asigură loialitatea instituţiei ca atare. Acest sistem funcţionează şi este bine aşa.

Islamul de stat?

Dacă isamul ar fi parte din Germania, după cum afirma cândva Angela Merkel, atunci acest sistem ar trebui să se bucure de privilegii dar să îşi asume şi obligaţiile corelate cu numărul tot mai mare de moschei funcţionale din Gemania. Problema principală este lipsa unui partener instituţional. Cu cine să semneze înţelegeri bilaterale landurile din Republica Federală?

Astfel încât, pe termen scurt, nu rămâne decât să nu scăpăm din ochi nici o moschee. Chiar dacă tocmai acesta este punctul care deranjează în afirmaţia lui Kauder, pentru că ne duce cu gândul la spionarea slujbelor din perioada nazştilor sau a dictaturilor comuniste. În Republica Federală nu a existat un astfel de sistem de supraveghere până acum, pentru că nu au fost motive care să îl justifice. Propunerea lui Kauder nu contravine libertăţii religioase, pentru că nu reprezintă o reglementare pentru credincioşi, ci se referă doar la cei care predică, indiferent dacă este vorba despre preoţi, pastori, imami sau rabini.

Mărturiile celor care au trăit în dictaturile germane (nazistă şi comunistă) sunt dovada faptului că prezenţa evidentă a membrilor Gestapo sau Stasi la slujbele religioase nu a afectat conţinutul rugăciunilor. Predicile erau mai bune şi mai concentrate.