Spaimele Americii

A pierdut deja America lupta cu Statul Islamic (SI)? Aparent da. Miliţiile teroriste au repurtat în orice caz o primă victorie de etapă. Prin brutalitatea lor şi prin atacurile pe care le comit mai nou şi în inima Europei, SI nu vrea doar să ucidă şi să sădească panică. Islamiştii vor să distrugă modul de viaţă occidental. Ei vor să izbândească în lupta contra ideilor şi valorilor cu ajutorul ideologiei lor violente şi opresive, vor să înfrângă libertatea şi umanismul.

În faţa teroririi SI, toţi politicienii acestei lumi cheamă la unitate. Dar tocmai America, lidera occidentului, este divizată mai mult decât oricând în faţa chestiunii dacă valorile sale mai pot fi trăite la umbra ameninţării teroriste omniprezente.

America este percepută ca o mamă a libertăţii. Statuia Libertăţii şi-a aruncat razele până în cele mai sărace cartiere şi mai tenebroase închisori ale acestei lumi. Ea este simbolul unei culturi care oferă o nouă şansă de viaţă oprimaţilor şi eşuaţilor din întreg mapamondul.

Se pare însă că această percepţie nu-şi mai are valabilitatea în cazul refugiaţilor sirieni. Cetăţenii americani nu sunt de acord în marea lor majoritate, potrivit celor mai recente sondaje, să permită sirienilor să vină în SUA. Ei dau astfel curs unei decizii a Camerei Reprezentanţilor, care a votat cu largă majoritate în favoarea suspendării iniţiativei preşedintelui Barack Obama, de a găzdui 10.000 de refugiaţi sirieni.

O naţiune curajoasă

Americanii nu sunt cunoscuţi ca nişte oameni temători. Ei îşi trimit soldaţii în cele mai fierbinţi regiuni de criză. Au rezistat monstruoaselor atacuri din 11 septembrie şi se bizuie pe puterile proprii.

Acum însă este altfel, şi asta are legătură cu campania pentru alegerile prezidenţiale şi cu tiradele, de toată ruşinea, ale candidaţilor republicani la suprema funcţie în stat. Recurgând la neadevăruri şi declaraţii dispreţuitoare faţă de oameni, ei fac jocul SI. Aceşti candidaţi propagă teama, chiar panica în rândul concetăţenilor şi seamănă ură şi neîncredere. Mai ales Donald Trump. El îi bănuieşte pe toţi refugiaţii sirieni că ar fi terorişti şi extinde aceste bănuieli infame asupra tuturor comunităţilor de musulmani din SUA. Mii de musulmani din statul federal New Jersey au jubilat după atacurile de la 11 septembrie, a afirmat el, deşi adevărul este altul. De aceea se impune supravegherea fiecărei moschei şi trecerea într-un registru central a fiecărui musulman în parte, a declarat miliardarul, în aplauzele şi uralele susţinătorilor săi.

Campania pare să dea roade. Tot mai mulţi americani se arată dispuşi să renunţe în parte la stilul lor de viaţă. Setea de libertate păleşte în faţa intereselor meschine, voinţa de a ajuta dispare în faţa neîncrederii care se transformă în respingere. În numeroase comunităţi din SUA, această respingere îi vizează tot mai făţiş pe musulmanii care trăiesc paşnic în mijlocul lor şi care, spre deosebire de cei din Franţa, sunt bine integraţi.

Numai avantaje pentru terorişti

Această tendinţă este în avantajul IS din două motive. Pe de-o parte, demonstrează că teroriştii sunt capabili să influenţeze modul de viaţă occidental. Concomitent, Trump şi ceilalţi republicani oferă SI, prin atacurile lor verbale asupra musulmanilor, potenţialul de a recruta noi aderenţi, posibili atentatori singuratici. Cine se simte exclus din societate poate fi tentat de ideologii radicale. Sigur că nu este aceasta o lege a firii, dar a venit vremea ca republicanii moderaţi să se distanţeze clar de cei care argumentează ca Donald Trump.

Şi preşedintele Obama trebuie să-şi exprime mai clar poziţia faţă de republicanii de dreapta. Până acum, el s-a mulţumit să manifeste doar repulsie faţă de o eventuală dispută cu ei. Dar asta nu e de ajuns. Nu e suficient să te consideri superior din punct de vedere intelectual. Obama trebuie să capteze atenţia concetăţenilor săi. Cu o zi înaintea Zilei Recunoştinţei, una din marile sărbători ale americanilor, el a apărut surprinzător în faţa camerelor de filmat, însoţit de un puternic aparat de securitate. Dorinţa sa a fost să le dea oamenilor sentimentul că se află în siguranţă. A fost o decizie corectă, menită să readucă iraţionala dezbatere legată de teroare şi refugiaţi pe tărâmul realităţii. Dar ţelul este departe de a fi atins iar miza este uriaşă. Este vorba, nici mai mult nici mai puţin, decât de sufletul Americii şi de visul american.