Schimbare de macaz

Mesajul este transmis tot mai des - deja a doua oară în doar câteva zile, ministrul de Interne dă de înțeles clar că politica primirii cu brațele deschise a tuturor refugiaților s-a încheiat. E valabil inclusiv pentru sirieni. Acum vor fi reintroduse prevederile Dublin pentru toți solicitanții de azil. Ceea ce înseamnă că atunci când un sirian fuge spre Europa, el trebuie să depună cererea de azil în țara prin care a intrat în UE. Dacă își continuă drumul spre Germania, autoritățile de aici îl pot retrimite în statul prin care a intrat în Uniune.

Din motive umanitare și pentru a scuti Oficiul federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF) de numeroase proceduri complicate, cancelara Merkel a anulat la sfârșitul lui august prevederile Dublin pentru sirieni. Între timp, sute de mii dintre aceștia au venit în Germania, printre ei și unii care doar s-au declarat sirieni, fără a proveni cu adevărat din Siria, pentru a fi astfel mai repede recunoscuți ca azilanți. Țările de tranzit ale UE, care erau de fapt responsabile pentru acești oameni - Grecia, Ungaria, Croația, Slovenia și Austria - i-au lăsat pur și simplu să treacă. De ce nu? Cu toții doreau să ajungă în Germania iar Germania îi primea.

S-a terminat însă. Guvernul german se află sub presiuni tot mai mari să pună capăt fluxului de refugiați.

Critici așteptate

Cum era de așteptat, ministrul de Maizière este din nou criticat: măsurile sale ar fi inumane, imposibil de aplicat, nediscutate înainte cu toți cei implicați. Este multă politică de partid la mijloc, dar și reflexul unor politicieni de a susține că limitarea numărului de refugiați acceptați ar fi imorală.

Cel mai dificil este însă faptul că acordul Dublin nu mai funcționează. Grecia, principala poartă de acces în UE a refugiaților, este singura țară unde aceștia nu mai pot fi retrimiși.

În plus, Germania ar trebui să știe în fiecare caz în parte prin ce țară au intrat refugiații în Uniune. Iar refugiații nu se vor grăbi desigur să spună. Iar țările de tranzit au de asemenea interesul să-i lase pe refugiați să treacă. Dacă i-ar opri și i-ar înregistra, atunci ar fi obligate să-i reprimească dacă Germania i-ar trimite înapoi. Se ajunge rapid la zeci de mii de refugiați care ar trebui reprimiți, ceea ce pentru țări mici ca Slovenia ar fi o povară greu de dus. Berlinul are nevoie deci de cooperarea partenerilor europeni pentru ca acordul Dublin să funcționeze. Și asta în condițiile în care însăși cancelara federală a declarat în Parlamentul European că sistemul Dublin "nu mai este practic funcțional".

Foarte justificată este critica potrivit căreia oficiul pentru migrație va avea acum și mai multeproceduri de desfășurat iar timpii de așteptare pentru azilanți vor crește - adică exact ceea ce dorea să evite executivul german. Se pare că i-a ieșit exact pe dos.

Duhul înapoi în sticlă

În ciuda tuturor criticilor, schimbarea de macaz este corectă și oportună. Este vorba în primul rând de mesajul transmis propriei populații, refugiaților și partenerilor europeni: Germania nu poate ține sub control primirea fără limite a refugiaților. Gestul lui Merkel de a-i încuraja pe refugiați să vină a fost o eroare. Acum alții încearcă să repare greșeala cancelarei, să retrimită duhul înapoi în sticlă.

Sondajele de opinie arată clar pierderea de popularitate suferite de cancelară și al ei CDU din cauza crizei refugiaților și creșterea simultantă a populiștilor de dreapta din AfD. Dacă partidele moderate nu vor pune capăt fluxului de refugiația, forțele politice radicale le vor lua cândva locul la cârmă.