Punct şi de la capăt?

"Groundhog Day" (Ziua cârtiţei) - aşa se intitulează un film din anii 90 în care pentru un moderator arogant de la rubrica meteo timpul stă pe loc. În fiecare dimineaţă, eroul principal, Bill Murray, se trezeşte în ziua de 2 februarie şi trăieşte aceleaşi întâmplări. Ce legătură are această comedie americană cu Grecia? Are.

Nici cea de-a treia tranşă de ajutor nu e calea de ieşire din criză ci doar va consolida status quo-ul. Totuşi direcţia s-ar putea schimba puţin având în vedere faptul că e prima oară când reformarea statului elen e luată în discuţie serios. Dar esenţa problemei rămâne aceeaşi. Dintr-un total de 86 de miliarde de euro, 54 de miliarde, aşadar o mare parte, vor servi la rambursarea datoriilor. Cu alte cuvinte, noi datorii vor fi acumulate pentru a putea fi plătite cele vechi. Însă şi noile credite vor trebui restituite cândva. Cu ce?

Cum vin, se şi duc

Alte 25 de miliarde de euro iau calea băncilor elene care, altfel, ar intra în faliment. Din nou! Ceva bani vor ajunge şi la bugetul de stat, dar sunt ca şi cheltuiţi căci Atena are munţi de facturi neachitate. Aşadar, banii se vor duce aşa cum au venit. Ce se întâmplă după aceea?

Cel de-al treilea pachet de asistenţă financiară este condiţionat de reformarea aparatului de stat, a economiei şi a societăţii. Grecia ar trebui să-şi creeze o administraţie financiară funcţională, ar trebui garantată o oarecare siguranţă socială, privilegiile fiscale ar trebui să dispară, economia subterană şi corupţia ar trebui combătute. Pare rezonabil. Dar, oare, sunt suficiente numai cerinţele pentru a elimina disfuncţionalităţile sistemului elen? Sau e nevoie de mai mult? Şi cât timp ar dura? În orice caz, nu s-ar întâmpla de azi pe mâine.

Grecia - o ţară supraîndatorată

Ce urmează? Răspunsul e limpede: cea de-a treia tranşă de împrumut va fi urmată de o alta şi aşa mai departe. Desigur, în cazul în care lucrurile vor merge ca până acum. Ceea ce ne aminteşte de "Ziua cârtiţei". La finalul filmului, moderatorul arogant găseşte o cale de ieşire din bucla temporală fiindcă se schimbă, devine alt om.

La fel al trebui şi creditorii să procedeze cu Grecia. Dar pentru aceasta ar trebui mai întâi să realizeze că nu-şi vor mai vedea niciodată banii dacă Grecia înlocuieşte vechile datorii cu unele noi.

Să realizeze şi să suporte consecinţele. Fiindcă nu va fi de ajuns doar să prelungească data rambursării creditelor şi să suspende temporar achitarea ratelor. Acestea sunt numai nişte mici trucuri menite să păstreze FMI-ul la bordul corabiei. Fondul Monetar Internaţional susţine o reducere a datoriilor pe care europenii o resping argumentând cu bariere de natură juridică.

Necesitatea investiţiilor

Dar n-a fost mereu vorba că atunci când există voinţă, se găseşte şi o cale? Ajutoarele în valoare de miliarde n-ar trebui să se ducă pe rambursarea creditelor, ci ar trebui folosite în investiţii. E nevoie de un plan sustenabil de stimulare a economiei şi de netezirea drumului Greciei către fondurile europene de investiţii. Până în 2020 ţara ar putea beneficia de 36 de miliarde de euro. Dar în lipsa mijloacelor materiale pentru cofinanţare, n-are nicio şansă. Ce-ar fi să renunţăm la cota de participare a ţării la noile investiţii?

În Bundestag există deputaţi care susţin lucrul acesta, dar nu se pot impune din cauza inferiorităţii lor numerice. Parlamentarii germani au votat în favoarea pachetului de ajutor cu gândul la stabilitate. Însă numai un singur lucru s-a stabilizat: status quo-ul. Dar, poate, o să înceapă să-i usture când vor trebui să voteze al patrulea, al cincilea sau al şaselea ajutor de miliarde. Ne revedem curând în bucla temporală numită "Salvarea Greciei".