Operă pe o insulă pustie

Închipuiţi-vă o insuliţă. Una de felul celor întâlnite în caricaturi. O movilă de nisip în mijlocul oceanului, pe care creşte un palmier. V-ar trece prin cap că pe o astfel de insuliţă nu pot exista, de exemplu, un teatru liric, un aeroport, o bibliotecă sau un internet-cafe? Sigur că nu. Este o insuliţă nelocuită. Acolo nu există nimic. Nici operă, nici teatru, nici nimic.

Acum gândiţi-vă de unde să provină libertatea de opinie într-o ţară în care nu există alternanţă la guvernare, în care nu există separaţia puterilor în stat, în care justiţia nu este independentă, unde nu există autoguvernare la nivel local, nu există societate civilă şi nu există competiţie la nivel politic? Cum ar arăta dacă în mijlocul acelei insuliţe pierdute în imensitatea oceanului locul palmierului ar fi luat de sediul strălucitor al unui ziar independent sau post tv? I-ar folosi cuiva asta? Ar sluji la ceva?

Scrieţi ce-i place lui Putin

În Rusia există funcţionari şi chiar deputaţi în Duma de Stat care n-au acordat niciun interviu în întrega lor viaţă, fiindcă ştiu că, în realitate, ei au un singur patron: Preşedintele, care este şi alegător şi şef în acelaşi timp. Dar aceştia îmi sunt mai simpatici decât miniştrii sau deputaţii care iau parte la talk-showuri sau interviuri regizate, în care întrebările şi răspunsurile sunt atent pregătite dinainte. De ce să ia parte cineva la astfel de jocuri şi să pretindă că există ceva ce lipseşte cu desăvârşire?

Cu trei ani în urmă am fost concediat. A fost o experienţă dureroasă. Dar, privind în urmă, mi-a devenit clar că doar pierderea slujbei şi şomajul care i-a urmat este, în Rusia de azi, şansa, singura, pentru un om care are ceva de zis, de a-şi exprima liber opinia. Nu am şef, nu pot fi dat afară. Nu-mi poate nimeni porunci să scriu ce nu vreau. Înainte, ceea ce fac eu acum se chema "freelancer". Scriu, cu plata jos pe fiecare articol, pentru diverse companii media, inclusiv DW. Dar, în condiţiile actuale, aceasta nu este o simplă ocupaţie liberală. Ocazia de a purta un dialog direct cu publicul nu se iveşte acolo unde emit posturile tv şi unde se publică ziarele.

"Voi face investigaţii jurnalistice şi aceasta va schimba lumea. Voi aduce rezultatul muncii mele la cunoştinţa factorilor de decizie." Eu nu cred în veridicitatea acestei afirmaţii. Poate că este valabilă în alte ţări, cu totul diferite faţă de Rusia de azi. Eu cred că misiunea mea este aceea de a stimula dialogul între oameni. A purta însă un asemenea dialog, în timp ce ţara mea se afundă într-o nouă realitate politică, devine tot mai dificil.

Oleg Kashin este unul din cei mai cunoscuţi ziarişti ruşi de investigaţie. El scrie critic despre deficitul de democraţie în Rusia. În 2010, Kashin a fost atacat şi rănit grav de persoane rămase necunoscute. Kashin se numără printre cei mai activi useri ruşi de twitter. Are o rubrică săptămânală în programul DW în limba rusă.