Renunţarea la Schengen

Nu deranjează. De abia dacă se observă controalele. Şi nici bariere nu există - aşa că de ce să ne mai supere cea mai nouă decizie a Bruxelles-ului de a prelungi controalele la graniţe.

Ba da, ne deranjează!  Prin reafirmarea voinţei de a continua controlul la frontieră, la care teoretic se renunţase de aproape 25 de ani, Comisia Europeană îşi face un mare deserviciu. Cedează practic în faţa unui difuz sentiment de teamă resimţit în multe state comunitare. Teama de alţi "Orbani" din Europa şi da, teama de o Germanie, în al cărei Parlament se vor regăsi extremişti de dreapta.

Reguli comunitare după reţete naţionale

Comisia lui Juncker oferă un răgaz de trei ani statelor din Schengen pentru a-şi organiza după propria reţetă accesul la graniţe. În funcţie de ce cred că este oportun autorităţile de la Budapesta, Paris sau Copenhaga. Din fericire, "ameninţările serioase la adresa ordinii publice sau a ordinii interne" - bază a controalelor la frontiere - aparţin trecutului. Aşa să fie. Dar "ameninţarea teroristă" trebuie să rămână valabilă, dragul nostru Bruxelles. 

Acceptarea acestei dorinţe a statelor membre este de două ori delicată: pe de-o parte, populiştii europeni se bucură de sprijin sporit, pentru că se sugerează practic că, da, au dreptate şi că nu există o altă soluţie (pentru "chestiunea" teroriştilor ca şi "chestiunea" refugiaţilor). Pe de altă parte: trebuie explicate excepţiile de la regulă. Cu cât se prelungeşte mai mult starea de alertă şi atât timp cât nu mai au loc alte incidente, cu atât mai mult se va solicita continuarea acestui tip de politică. Altfel spus, ieşirea din zona de excepţie va deveni mai dificilă, revenirea la un spaţiu Schengen general valabil ar echivala cu un risc de securitate. Excepţia devine normalitate. Iar Schengen se transformă în maculatură. 

Este greu de crezut că acesta este scopul Comisiei Europene. Dacă nu apără autoritatea condusă de Juncker politica graniţelor deschise, atunci cine să o facă? Alternativa pentru Germania (AfD)? Noii patrioţi francezi? În mod sigur, nu. Unde rămâne curajul Europei, pe care Jean-Claude Juncker îl invoca în urmă cu o săptămână? Unde rămâne linia clară europeană, când în joc sunt principiile de bază ale Uniunii Europene? Puţin control nu strică, nu? 

Renunţarea prea facilă la un principiu de bază

Ba da, controlul strică! Cu atât mai mult cu cât viaţa de zi cu zi a europenilor s-a schimbat semnificativ. Este vorba despre un tot-unitar, care ar trebui să se bucure de cât mai mult sprijin. Deschiderea graniţelor nu este nici enervantă şi nici depăşită, ea reprezintă o parte din nobilele principii de bază ale Uniunii, la care Bruxelles-ul pare a renunţa acum cu multă uşurinţă.

Dacă Schengen-ul este atât de ieftin scos la mezat, atunci devine şi mai ieftină deschiderea cu generozitate a spaţiului Schengen pentru România şi Bulgaria. Ştiţi cum e? Noi ne-am cam săturat de el, dar dacă vreţi neapărat, aveţi acum dreptul să fiţi şi voi parte din spaţiul Schengen. Mai mult decât discutabil este și momentul ales. Varianta Schengen-Light pentru populiştii Europei, concesii rapide pentru statele de la Vişegrad: Bruxelles-ul împarte calmante în loc de convingeri. Pentru mai mult ar fi nevoie de curaj. Dar curajul lipseşte.

Autor: Catherine Martens / ak