Putin are un nou inamic

Chiar şi cei mai puternici preşedinţi sunt oameni. Şi la fel ca toţi oamenii se înfurie şi ei şi sunt cuprinşi de amărăciune când se simt trădaţi de prieteni. Dar preşedinţii dispun de mijloace mai bune decât oamenii de rând să-şi arate nemulţumirea faţă de prietenii care i-au dezamăgit. Astfel, preşedintele Rusiei s-a folosit de discursul privind starea naţiunii, rostit în faţa reprezentanţilor de frunte ai statului şi societăţii, pentru a anunţa oficial că a rupt prietenia cu omologiul său turc, Recep Tayyip Erdogan.

Sfârşitul unei prietenii

Cu doar câteva săptămâni în urmă, Erdogan s-a aflat la Moscova, pentru a inaugura împreună cu Putin cea mai mare moschee din Rusia. În discursurile rostite atunci, cei doi lideri elogiau excelentele relaţii bilaterale, devenite tot mai strânse pe parcursul ultimilor ani.

Dar, în urma doborârii bombardierului rusesc de tip SU 24 la frontiera turco-siriană, lumea lui Putin s-a întors cu 180 de grade. Turcia dar mai ales preşedintele turc Erdogan au devenit inamicii săi personali. Fără a rosti numele lui Erdogan, liderul de la Kremlin a acuzat "guvernanţii" din Turcia de colaborare cu teroriştii. Iar doborârea avionului militar rusesc, pe care Turcia o va regreta profund, a fost calificată de Putin drept crimă de război. Lăsând deoparte limbajul diplomatic, şeful statului rus a conchis: probabil că Allah a luat "clicii la putere în Turcia" minţile, ca pedeapsă pentru fărădelegile sale. Cu alte cuvinte: Gata cu prietenia, pentru totdeauna.

Chiar dacă Putin a exclus o replică militară dată politicii Ankarei, el a anunţat ample măsuri punitive ruseşti împotriva Turciei, fără a merge în detaliu. Se aşteaptă însă îngheţarea proiectatului gazoduct Turkish Stream sau sistarea lucrărilor la centrala atomică pe care Rusia o construieşte în Turcia.

Mai mult decât un sentiment

Atacurile verbale vehemente ale lui Putin nu se datorează numai faptului că omul Putin se simte personal trădat de Erdogan. În spatele retoricii anti-turceşti se află şi următorul calcul politic: întreaga propagandă anti-occidentală, apărută în toiul crizei din Ucraina, poate fi concentrată asupra Turciei. Aceasta se potriveşte de minune cu strategia rusească, de demontare a izolării la care occidentul a supus Rusia cu ajutorul unei coaliţii anti-Statul Islamic, dar fără a lăsa garda jos. Concomitent, Rusia oferă alianţei NATO un măr al discordiei, cu atât mai mult cu cât Franţa şi Turcia urmăresc în Siria, după atentatele islamiste de la Paris obiective diferite.

În cele din urmă, nu trebuie uitat că prietenia turco-rusă a ultimilor ani a fost o anomalie istorică. Divergenţele de ordin geopolitic şi nenumărate războaie definesc relaţiile ruso-turce din ultimele secole. De aceea, actuala înrăutăţire a relaţiilor bilaterale dintre Moscova şi Ankara reprezintă doar o reîntoarcere la normalitate. Într-un viitor previzibil nu sunt de aşteptat schimbări majore.