Comentariu: Puterea o deţine Consiliul UE

De duminică, politicienii europeni şi editorialiştii deplâng prezenţa, vai, aşa de scăzută la europarlamentare. Doar în ţările în care există obligativitatea participării la vot, electoratul s-a prezentat în proporţie de peste 90 la sută la urne. În rest, media a fost în jur de 50%. Un nou record negativ s-a înregistrat în Slovacia, unde doar 13 % dintre cetăţenii cu drept de vot au ales. Iată de ce, de duminică încoace, se tot vorbeşte de lipsa unei maturităţi democratice şi ratarea şansei de a se implica în viitoarea politică europeană.

Numai că nici măcar primul test de a transpune în viaţă promisiunea centrală electorală n-a fost absolvit de responsabilii europeni: acela de a desemna drept viitor preşedinte al Comisiei Europene pe unul din candidaţii de vârf ai marilor grupuri parlamentare din PE. Aşadar pe Jean-Claude Juncker sau Martin Schulz.

Pentru că europarlamentarii s-au decis pentru mai multă transparenţă, şefii marilor alianţe parlamentare s-au întâlnit deja la o zi după alegeri şi cu peste o lună înaintea primei şedinţe a PE în noua sa formulă, convenind asupra candidatului conservator Juncker. Marţi, şefii de stat şi de guvern ai UE ar fi putut lesne să susţină propunerea. Ar fi putut, dar n-au făcut-o. Ceea ce era şi de aşteptat. Aceasta pentru că premierul britanic, David Cameron, şi omologul său de la Budapesta, Viktor Orban, nu-l agrează pe Juncker deoarece li se pare că e prea pro-UE. Aşa că încearcă să blocheze alegerea fostului premier luxemburghez în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene.

Negocierile din culise

În săptămânile ce vin se vor da multe telefoane, se vor purta nenumărate discuţii la nivelul cancelariilor europene. Politicienii cu experienţă ştiu prea bine că cele mai bune şanse le au, în astfel de situaţii, negocierile nu privind câte un caz individual, ci un întreg pachet. De aceea şefii de stat şi de guvern se vor consulta nu doar pe tema viitorului şef al CE, ci şi al Consiliului UE, a Eurogroup precum şi a noului însărcinat cu politica Externă europeană. Aşa se speră că se va cădea de acord asupra persoanei care să ocupe funcţia de preşedinte al Comisiei de la Bruxelles, în timp util, pentru ca în şedinţa sa constituantă de la 1 iulie, viitorul legislativ european să-l poată confirma prin vot. Preşedinte al CE ar putea fi Jean-Claude Juncker, dar şi cu totul altcineva. Iar dacă va fi altul, PE îl va alege pe acela cu mare probabilitate. Eventual cu o oarecare întârziere. În caz contrar, incapacitatea de a cădea de acord ar putea paraliza instituţional Uniunea Europeană. Ceea ce nu-şi doreşte nimeni. Cu atât mai puţin europarlamentarii, care în marea lor majoritate, sunt susţinători fervenţi ai UE. În pofida unui număer considerabil de eurosceptici din unele ţări membre.

Demonstraţia de forţă a Consiliului UE

Şi ce au toate acestea de-a face cu slaba prezenţă la urne?

Poate majoritatea celor care au preferat să rămână duminică acasă n-au un simţ democratic chiar atât de redus. Dimpotrivă, ei au înţeles care alegeri sunt cu adevărat importante şi că centrul puterii UE rămâne Consiliul, care-i reuneşte pe şefii de stat şi de guvern. Că e aşa s-a putut observa foarte limpede urmărind reuniunea de la Bruxelles, din 27 mai.