Fără cuvinte

Politica educațională a Franței are numeroase realizări: 80% din tineri își iau Bacalaureatul. Cu diploma de absolvire a liceului, pot studia mai departe, se pot educa în continuare, pot să-și găsească un loc în societate. Dacă toate acestea s-ar și îndeplini integral, Franța ar finaliza cu succes o misiune istorică; idealul egalității, cel care a animat Revoluția de la 1789.

Din păcate, acest ideal nu se suprapune cu realitatea. 25% din tineri sunt șomeri. Unii dintre ei nu și-au încheiat liceul, alții au abandonat facultatea. Acești pierzători din sistemul educațional sunt dovada deprimantă că idealul egalității este la fel de îndepărtat ca și până acum.

Ministra Educației Najat Vallaud-Belkacem, aflată în funcție din august 2014 și absolventă a promoției 1977, crede că a descoperit slăbiciunea principală a sistemului școlar francez: nivelul educației. Acesta ar fi prea ridicat, în opinia ei. Ceea ce se cere de la elevi este peste posibilitățile multora dintre ei. Ministra are o problemă în special cu predarea limbilor străine, mai ales cu așa-numitele clase bilingve, introduse în 2013. În aceste clase, elevii pot învăța începând din al șaselea an școlar două limbi străine simultan. Pe lângă limbile "mari", ca engleza și spaniola, au astfel o șansă și altele "mai mici", cum ar fi italiana, portugheza sau germana.

Elevii fac uz de această ofertă: 11% din elevii dintr-o promoție merg la școli care oferă acest tip de clase bilingve. Înainte de a fi acceptați, au de trecut un examen de admitere, un obstacol greu de trecut pentru mulți.

11 procente: pentru Vallaud-Belkacem, acest număr jignește idealul egalității. Genul acesta de clase ar exclude elevii, ar fi "elitist" și ar fi doar în interesul "familiilor înstărite." Prin urmare, clasele bilingve ar trebui desființate. În schimb, a doua limbă străină ar trebui să fie predată deja din clasa a șaptea și nu din a opta, cum se face acum, în total în două ore și jumătate pe săptămână. Cine a învățat la viața lui o limbă străină, fără măcar să se străduiască prea mult, știe că orele alocate în acest sens sunt total insuficiente.

Strategia ministrei este clară: în loc să ia măsuri pentru a stimula marea masă a elevilor să-și crească nivelul și să treacă examenele, ea vrea să reducă nivelul claselor, să jertfească pretențiile ridicate pe altarul idealului egalității.

Reforma intervine într-o perioadă percepută drept deosebit de deprimantă pentru mulți francezi. Țara trece prin vremuri economice grele. Bugetul de stat este masiv îndatorat, industria pierde teren de mai mulți ani. În plus, ei trebuie să constate că Republica nu-și mai ține promisiunile. S-a văzut asta brutal de clar pe 7 ianuarie, în ziua atentatului de la revista Charlie Hebdo. Ambii atentatori au fost doi tineri de origine algeriană, care nu se simțeau acceptați în țara în care trăiau și care au acționat cu consecințe tragice. Ca ei gândesc și simt și alți tineri francezi. Franța caută acum noi idealuri, o nouă cultură care să fie pe placul tuturor cetățenilor. Acestea nu au fost încă găsite, din contră: cultura conservatoare este suspectată că i-ar izola cultural și social pe nou-veniți.

Acum, au intrat în colimator și culturile și limbile vecinilor. Și acestea sunt considerate acum exclusiviste și elitiste. Doar ministra franceză ne poate explica probabil cum sunt posibile astfel de măsuri tocmai într-o perioadă în care economia europeană este tot mai în suferință iar disputa din jurul monedei euro a redeșteptat stereotipurile naționaliste despre care se credea că au fost demult depășite. Tocmai acum ar fi vremea dialogului. Să-i înțelegi pe ceilalți, să comunici cu ei. Asta nu se poate decât dacă cunoști și limbile celorlalți. Reforma doamnei Vallaud-Belkacem lovește exact în cei dispuși să realizeze acest dialog. Politica sa îi lasă pe francezi (și odată cu ei și pe europeni) fără cuvinte.