Comentariu: Procesul Dündar - o farsă

Nici cel mai mare cinic nu ar putea să nu fie de partea lui Can Dündar în acest proces. Chiar dacă în această campanie a consternării vor exista și exagerări din partea unor auto-numiți experți. Chiar dacă desființarealui Erdogan și critica la adresa Turciei sunt uneori nefondate. Acest proces este pur și simplu hilar.

Jurnaliștii persecutați în Turcia

Despre ce este vorba? Dündar, fostul redactor-șef al publicației de opoziție Cumhuriyet, a fost condamnat, la fel ca șeful biroului din Ankara al aceluiași ziar, pentru presupus sprijin acordat teroriștilor. Motivul principal a fost publicarea unor documente secrete, care ar fi demonstrat că Turcia a vândut arme islamiștilor din Siria în 2015. Can Dündar și Erdem Gül au făcut ceea ce îi obligă profesia lor de jurnaliști critici: au scos în evidență rolul duplicitar al guvernului turc în conflictul sirian.

Este acest proces un scandal? Cu siguranță. Faptul că se desfășoară în spatele ușilor închise pune punctul pe i. Acest proces demonstrează care sunt condițiile de muncă ale jurnaliștilor critici în Turcia. În topul libertății presei, publicat de „Reporteri fără Frontiere“, Turcia se situează între timp pe locul 151 din 180 de țări. Din vara lui 2014, de când este președinte, Erdogan a intentat în jur de 2.000 de procese de calomnie.

Aproape fiecare jurnalist din Turcia care abordează teme politice se confruntă cu greutăți din partea autorităților. Afirmația lui Erdogan, cum că Turcia ar beneficia de cea mai mare libertate a presei din lume, este atât de nerușinată, încât îl face și pe cel mai mare cinic să înghită în sec.

S-a pierdut potențialul

Mai ales de la puciul eșuat de la mijlocul lui iulie, Turcia este într-o stare de paranoia continuă, atitudinea față de jurnalismul critic ieșind de sub control. Nu este de mirare că procuratura turcă îi acuză acum pe Can Dündar și Erdem Gül de complot cu mișcarea Gülen. Așa că nominalizarea lui Can Dündar pentru Premiul Saharov în Parlamentul European este corectă.

Dar: situația catastrofală a jurnaliștilor în Turcia nu este o noutate, și nici atitudinea președintelui față de jurnalismul critic. Sigur că Premiul Saharov va arăta minunat în sufrageria lui Can Dündar. Dar numai acesta - la fel ca negocierile de aderare ale Turciei la UE făcute de fațadă - nu vor schimba cu nimic situația jurnaliștilor în această țară. Numai o presiune masivă din străinătate ar putea schimba ceva. Dar Europa a pierdut acest potențial cel târziu în momentul în care a încheiat înțelegerea cu Turcia în ceea ce privește refugiații.

Astăzi, cotidianului Cumhuriyet i-a fost decernat Premiul Nobel alternativ.