1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Premiu pentru pace, nu ceartă pentru nume

Spiros Moskovou
15 februarie 2019

În scandalul iscat de denumirea Macedonia a fost invocat până şi Alexandru cel Mare. Câştig de cauză au avut însă alţii, comentează Spiros Moskovou.

https://p.dw.com/p/3DRsu
Noua denumire oficial afişată la graniţa cu Grecia
Noua denumire oficial afişată la graniţa cu GreciaImagine: Government Republic of North Macedonia

De multă vreme nu am mai avut veşti bune din Balcani şi mai ales din spaţiul fostei Iugoslavii. Vechile şi niciodată definitiv soluţionatele probleme dintre nou formatele state din regiune păreau îngheţate de o pace rece. O pagubă colaterală a căderii vechiului imperiu al lui Tito a fost şi ameţitoarea ceartă dintre Atena şi Skopje.

Atena în premieră pregătită de compromis

Iată însă că, după definitiva ratificare a Acordului bilateral, foştii adversari sunt copleşiţi cu laude şi premii. Sămbătă seara, premierii Greciei şi Macedoniei de Nord, Alexis Tsipras şi Zoran Zaef, vor primi la Conferinţa pentru Securitate de la München premiul Ewald-von-Kleist pentru înţelegere internaţională şi soluţionarea conflictelor. Între timp, cei doi au fost nominalizaţi şi pentru Nobelul pentru Pace.

Atena contribuie pentru prima oară la soluţionarea unui conflict în Europa de Sud-Est. Probabil este o premieră şi faptul că Grecia ajunge la un compromis cu un vecin, fără a apela la vreun război sau la măsuri punitive. În ciuda enormei rezistenţe politice interne şi a rezervelor manifestate de opoziţia conservatoare, partidul de guvernământ, de stânga, Syriza, şi premierul Tsipras au reuşit o mică minune prin deşi târziul dar totuşi convingătorul pas în direcţia unui management politic modern, în care căutarea şi găsirea unor compromisuri sunt la ordinea zilei.

Spiros Moskovou
Spiros Moskovou

Spre deosebire de Macedonia de Nord, Grecia este de mult membru în NATO, UE şi zona euro. Părea mai degrabă un anacronism penibil faptul că Grecia refuza denumirea oficială unui vecin mic şi slab, invocând moştenirea lui Alexandru cel Mare. Din fericire, testamentul regelui antic a dispărut. Şi, tot din fericire, statele moderne se ghidează în actuala lor politică după performanţele actuale şi nu după testamentele istorice.

Exemplu statutar pentru alte conflicte?

Soluţionarea conflictului pe marginea denumirii oficiale a ţării aduce Macedonia de Nord la masa negocierilor cu NATO şi UE, fără a fi însă automat pregătită de aderare. Finalul scandalului transformă Grecia într-un exemplu pozitiv pentru Europa de Sud-Est, fără a deveni automat şi o putere de stabilizare a regiunii. Dar dinamica rezultată din înţelegerea dintre cei doi parteneri ar putea avea efecte asupra restului regiunii. De exemplu, asupra taberelor rivale din Serbia şi Kosovo sau a veşnicelor certuri dintre Grecia şi Turcia. Până şi ciprioţii greci şi turci ar avea ceva de învăţat. Toate aceste state au obligaţii faţă de generaţiile viitoare, cărora trebuie să le asigure relaţii bune de vecinătate şi cooperare regională. Şi cine ar fi crezut aşa ceva în urmă cu un an? Macedonia de Nord şi Grecia au îndrăznit să dea startul!