Paris şi Berlin - un nou început întârziat

Întâlnirea de la Paris reprezintă startul oficial al unui partneriat existent deja. Cu toate acestea, Emmanuel Macron vrea să semnalizeze un nou început, prin întâmpinarea fastuoasă a delegaţiei germane la Palatul Elysée. Pe când, anul trecut, preşedintele francez era învestit în funcţie, pentru Angela Merkel începea campania electorală. Preşedintele a început apoi să lucreze pentru propria ţară. Iar cancelara a avut nevoie de şase luni pentru a-şi intra pe deplin în drepturi. Acum, ambii pot începe să lucreze - în principiu.

Pornesc motoarele acum?

Macron a încercat marea cu degetul atunci când a lansat propunerile pentru reformarea Uniunii Europene. Preşedintele francez îşi doreşte mai multă integrare - motiv serios pentru euro-sceptici să îşi adune forţele pentru a-l combate.

Macron propune reformarea profundă a zonei euro după principiul toţi pentru unul, unul pentru toţi. El îşi doreşte o monedă unică, cu buget propriu, ministru unic etc. Ideea a fost întâmpinată cu rezerve la Berlin, unde teama cea mai mare este indusă de aşa numita uniune de transfer, respectiv mutualizarea datoriilor suverane. 

Şi chiar şi deosebita prietenie, manifestată de ministrul francez de finanţe faţă de noul său coleg Olaf Scholz vine cu o oarecare întârziere. Pentru summitul de săptămâna viitoare nu sunt pregătite niciun fel de documente. Pentru primii paşi pe calea reformei este nevoie de timp, până în luna iunie. Ceea ce pentru Macron părea a fi o viziune, se transformă acum într-o banală foaie de parcurs. 

Ce a mai rămas din ideea iniţială

În privinţa zonei euro, între timp a devenit tot mai clar ce nu se poate realiza: nu va exista niciun ministru de finanţe unic, nu vor fi naţionalizate datoriile, nu se vor pune bazele unui buget european, nu se va forma rapid o uniune bancară. Angela Merkel a învârtit singură degetul în rană când a anunţat că responsabilitatea principală rămâne la statele membre, care trebuie să îşi rezolve singure problemele cu băncile. Un posibil avertisment la adresa viitorului guvern din Italia.

Ministrul federal al finanţelor Scholz nu trebuie să se agite prea mult pentru a pune ordine în buget. El a recunoscut că este un înfocat susţinător al Europei, dar nu a precizat ce şi cât din Europa intră în planul lui la conducerea ministerului de finanţe al Republicii Federale. S-a creat impresia că înainte de a avansa, trebuie depăşite anumite abisuri. Însă francezul Bruno Le Maire l-a consolat pe omologul său german, amintind că într-o prietenie contează mult acceptarea diferenţelor.

În principiu, musafirii de la Paris au decepţionat. Spaţiul de acţiune este extrem de strâmt, pentru conservatoarea Merkel şi social-democratul Scholz, date fiind prevederile din acordul de guvernare. Berlinul ştie că guvernul federal trebuie să întindă o mână de ajutor preşedintelui francez pentru a obţine ceva succese europene. Dacă la final se va ajunge la o prietenească strângere de mână, vom putea spune că au avut noroc.

Vânt potrivnic din nord

Franţa este considerată de restul statelor europene ca fiind liderul aşa numitului ClubMed, al ţărilor din sud, care mai tot timpul se afundă în datorii şi nu respectă disciplina financiară. Ţările nordice se organizează acum ca o forţă opusă acestor tendinţe. Sub conducerea olandezului Mark Rutte, danezii, suedezii, irlandezii şi Statele Baltice semnalizează că nu vor accepta pur şi simplu planurile concepute de Paris şi Berlin.

Fiecare stat trebuie să aibă un plan propriu împotriva crizelor, a spus Rutte, avertizând în paralel asupra pericolului de a ignora voinţa celor dispuşi să respecte planurile de austeritate. Revine vechea lipsă de încredere faţă de axa Paris-Berlin şi atitudinea lor de superioritate în cadrul cercurilor comunitare. 

Să îndrăzneşti să acţionezi

La mijloc nu sunt doar banii, ci şi politica de apărare şi cea externă. Macron este mai curajos şi are parţial şi alte interese comparativ cu guvernul federal. Marea miză este acum găsirea unei balanţe comune.

Totuşi, cancelara şi preşedintele trebuie să dezvolte câteva proiecte, care să fie acceptate atât de electoratul de acasă cât şi de restul statelor comunitare. Pe fundalul crizelor din întreaga lume, al războiului comercial declarat de Trump şi al atitudinii agresive a lui Putin, nimeni nu mai are nevoie de o criză a Uniunii Europene. Parisul trebuie să îşi domolească ambiţiile iar Berlinul să capete mai mult curaj pentru a realiza proiecte comune. Să acţioneze acum şi să revină asupra teoriei mai târziu.

Autoare: Barbara Wesel / A.K.