Speranţe deşarte

Evident că în asemenea negocieri există şi multe scenarii: Însărcinatul special al Naţiunilor Unite pentru negocierile cu Siria, Staffan de Mistura, a calificat plecarea reprezentanţilor opoziţiei ca fiind un "teatru diplomatic". Trimişii celor aproape 40 de grupări de opoziţie îşi manifestă astfel dezaprobarea nu doar faţă de dezbaterile care bat pasul pe loc ci şi faţă de tot mai dificila sarcină de a menţine unitatea în rândul opozanţilor regimului Assad.

Armistiţiul, la final

Armistiţiul care a stat la baza negocierilor a fost periclitat încă de la început. În ultimele săptămâni însă, s-au înregistrat mai puţine victime, astfel încât reprezentanţii celor două tabere s-au putut aşeza la masa negocierilor. Şi totuşi, preşedintele Assad a continuat ofensiva pentru recucerirea Alepului şi a Latakiei. El demonstrează încă o dată că, cu ajutor rusesc, preferă soluţia militară în detrimentul unei păci negociate. Assad vrea să îşi întărească poziţiile la sol, pentru ca, în cazul unor negocieri, să accepte un minumum de concesii.

Este ceea ce au lăsat să se înţeleagă şi reprezentanţii lui trimişi la Geneva. Cu o atitudine arogantă, ei au demonstrat dispreţ faţă de opoziţie, refuzând cu obstinaţie orice propunere constructivă. Planurile privind eliberarea deţinuţilor şi acordarea de ajutor imediat statelor aflate sub ocupaţie au fost ignorate. Au refuzat să vorbească despre viitorul preşedintelui Assad. Au considerat ca fiind jignitoare calificarea celor mai recente pseudo-alegeri din Damasc drept farsă şi propunerea constituirii unui "guvern de unitate naţională".

Nimeni nu ştie ce vrea Rusia

Şanşele soluţionării conflictului păreau reale, în momentul în care, la mijlocul lunii martie, preşedintele Putin ordona retragerea majorităţii militarilor ruşi şi a armamentului greu din zonă. Intenţiona oare Kremlinul să impună astfel vasalilor lui din Damasc să pună capăt sângerosulu război civil? Câteva săptămâni mai târziu, speranţele deveneau deşarte. Assad pare de neclintit şi crimele continuă.

Pentru reprezentanţii opoziţiei, pacea cu Assad nu este posibilă. Ei nu pot negocia în numele organizaţiilor pe care le reprezintă cu cel care a ucis atâţia rebeli. Două dintre miliţiile mari au revenit la lupta armată, în ciuda armistiţiului în vigoare. Doar intervenţia Moscovei a pus capăt crizei. Dar nimeni nu ştie ce vrea preşedintele Putin. Susţine victoria militară a lui Assad? Preferă divizarea ţării? Sau va susţine negocieri de pace în condiţiile impuse de el?

Se conturează războiul

În acest condiţii, negocierile de la Geneva sunt condamnate la eşec. Diplomatul-şef de Mistura vrea să meargă mai departe, dar îi lipsesc partenerii. Doar o intervenţie comună a marilor puteri, în spatele uşilor închise, ar mai putea împiedica eşecul negocierilor.

Între timp se pare că a mai apărut şi un Plan B: imaginile cu rebeli mânuind rachete anti-aeriene alimentează teoria privind disponibilitatea Statelor Unite ale Americii de a stabili şanse egale la nivelul înarmării. Vărsarea de sânge va continua cu şi mai multe victime. Statul se va afunda într-o criză şi mai profundă, sute de mii de oameni vor lua calea pribegiei. De vină este Assad, cu ai săi acoliţi. Cheia rezolvării crizei se află la Moscova. Dacă şi a treia rundă de negocieri va eşua, pentru Siria nu va mai exista practic nici o speranţă.