Ori te conformezi, ori taci

"Nu sunt de acord cu ceea ce spuneţi, dar sunt dispus să lupt până la ultima suflare pentru dreptul dumneavoastră de a o spune" - un cunoscut citat aparţinând celebrului scriitor şi iluminist francez Voltaire, de care ar face bine să ţină cont şi cei care au perturbat discursul co-fondatorului partidului populist de dreapta AfD, Bernd Lucke, susţinut la Universitatea din Hamburg. Căci acest citat descrie însăşi esenţa democraţiei: libertatea de opinie. Acest principiu democratic este astăzi mai ameninţat în Germania, decât s-ar crede. 

E drept că în Germania, cine susţine anumite poziţii care se abat de la aşa-numitul mainstrean, nu ajunge în închisoare. Formal există dreptul la libertatea de expresie. Acest drept este ameninţat, însă, prin ostracizarea de către societate sau cel puţin de către acea parte a societăţii care dă tonul. 

Tocmai universităţile!

Cazul lui Bernd Lucke este unul extrem. Nu subiectul prelegerii sale pe teme economice, pe care a trebuit s-o întrerupă de două ori, continuând-o doar sub protecţia poliţiei, a fost cu adevărat motivul. Activiştii dezlănţuiţi au fost motivaţi de faptul că Lucke este unul din fondatorii AfD. Numai că el a părăsit deja de multă vreme formaţiunea tocmai pentru că aceasta o virase mult prea spre dreapta. Potrivit demonstranţilor, Lucke n-ar trebui să mai aibă voie să vorbească în public, indiferent pe ce temă. 

Într-o situaţie similară s-a aflat de curând şi fostul ministru federal de Interne, creştin-democratul Thomas de Maizière. Prelegerea sa de la Universitatea din Göttingen a trebuit anulată în urma unei acţiuni de protest a unor militanţi de stânga. Dacă nici universităţile nu mai sunt un loc de dezbateri libere, atunci unde am ajuns?

Gradul de toleranţă al opiniei liber exprimate scade continuu, după cum arată mai multe sondaje. Astfel o clară majoritate a celor chestionaţi sunt de părere că în cazul unor teme anume e indicat să se chibzuiască foarte bine înainte de a spune ceva. Altfel persoana respectivă se va confrunta cu excluziune socială şi izolare în rândul colegilor, în cercul de prieteni, între vecini. Şi o ascensiune în cariera profesională devine astfel imposibilă.  

Şi care ar fi aceste teme sensibile? Potrivit sondajelor menţionate, principala temă este migraţia. Un exemplu grăitor sunt aşa-numitele operaţiuni de salvare a refugiaţilor din apele Mediteranei, context în care cu uşurinţă o persoană este declarată drept lipsită de omenie, dacă manifestă chiar şi cel mai mic semn de îndoială privind motivul intervenţiei. Ori se ştie că salvarea refugiaţilor nu este întâmplătoare devenind parte a unui bine organizat trafic de persoane din Africa spre Europa. Până şi ministrul federal de Interne, Horst Seehofer, a cotit-o susţinând preluarea refugiaţilor salvaţi pe mare. Aceasta înseamnă ceva pentru un politician cu un trecut de rebel ultraconservator în interiorul partidelor unionale CDU/CSU.

Ne punem singuri cătuşe

Reguli nescrise şi la fel de rigide sunt valabile şi pentru alte subiecte sensibile, de pildă când e vorba de modificările climatice. Dacă cineva menţionează, prudent, că ar fi poate bine să ţinem cont şi de aspectele sociale pe care le implică o schimbare radicală a stilului nostru de viaţă, devine foarte suspect, bănuit că neagă practic dramatismul situaţiei. Iar cine susţine că se hrăneşte cu carne, zboară la distanţe lungi cu avionul şi conduce un SUV, fără mustrări de conştiinţă, pierde orice acceptanţă ca persoană publică. Ecologişti radicali, precum Roger Hallam, co-fondatorul mişcării "Extinction Rebellion", sau căpitanul vasului de salvare a refugiaţilor SeaWatch-3, Carola Rackete, au voie, în schimb, să pună sub semnul întrebării democraţia ca formă de stat, fără a se teme de o excluziune socială. 

Nu există, bineînţeles, o listă cu opinii tabu. Şi totuşi toată lumea le ştie. Cei mai mulţi oameni evită conştient în discursul public să depăşească graniţele impuse de Zeitgeist - de spiritul vremii.

Iar acest lucru este fatal. Ne punem singuri cătuşe. Uităm că democraţia se bazează pe controverse, pe diversitatea şi libertatea de expresie. Dacă tot mai mulţi dintre cei care în gândire se abat de la mainstream, se tem să-şi spună deschis părerea, societatea va intra într-o letargie. Astfel societatea îşi va autoanula, în final, principalul drept fundamental al democraţiei: libertatea de exprimare - chiar şi a unor păreri incomode.