O masură extremă şi periculoasă

Prins între instituţiile internaţionale, care solicită Atenei reforme pe termen lung, şi membri radicali ai propriului partid Syriza, care, în caz de nevoie insistă asupra întreruperii relaţiei cu creditorii, premierul Tsipras se adresează acum "poporului suveran". Care trebuie să decidă singur, în referendumul de duminica viitoare (5 iulie 2015) dacă propunerile de reformă prezentate de Banca Centrală Europeană (BCE), Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaşional (FMI) vor fi acceptate şi aplicate sau nu. În acelaşi timp însă, mai mulţi miniştri din guvernul Syriza le cer public grecilor să respingă orice alte reduceri propuse de creditori.

Două direcţii într-una singură

Ceea ce la prima vedere pare un exerciţiu democratic reprezintă, în fapt, o ridiculizare a democraţiei. La alegerile parlamentare anticipate de la finele lunii ianuarie, cei mai mulţi greci i-au votat pe populiştii din Syriza în speranţa că politica de austeritate din ultimii cinci ani va fi întrucâtva moderată. În acelaşi timp însă, sondajele au fost şi sunt cum nu se poate mai grăitoare: circa 70 la sută dintre greci, aproape dublul celor care au votat Syriza, îşi doresc ca Grecia să rămână în în zona euro.

Ar fi normal ca printre sarcinile noului guvern elen să se regăsescă şi îmbinarea acestor două direcţii aparent opuse. Guvernanţii ar trebui să explice oamenilor ce se poate face în prezent şi ce se va putea realiza în viitor.

David versus Goliat

Echipa lui Tispras a preferat însă să-i înfurie pe parteneri şi pe creditori, să îi incite pe ceilalţi membri ai Clubului Euro şi, în interiorul ţării, să prezinte jocul negocierilor cu instituţiile ca lupta unui David slăbit împotriva unui Goliat brutal.

În realitate însă, guvernul elen este în mare parte responsabil de blocajul actual. Cu tactica lor alunecoasă şi cu ideologii scoase de la naftalina ultimului secol, politicienii de la Atena au încercat necontenit să îi ducă de nas pe partenerii de dialog. Tragerea de timp nu este specifică doar fotbaliştilor greci, ci şi guvernanţilor eleni.

Ultimele cinci luni au dovedit că Syriza este orice altceva, dar în nici un caz un partid de stânga. La negocieri au refuzat cu obstinaţie să reducă enormele costuri militare.

Măsurile şi planurile propuse dovedesc că, în loc să reformeze imensul sector public, guvernul planifică menţinerea acestuia în forma actuală. În final, i-a băgat în aceiaşi oală pe marii şi micii datornici publici, acordând facilităţi egale milionarilor şi micilor întreprinzători.

Neputinţă în Grecia

Acum, când nu se mai poate face nimic şi când Grecia se află în faţa falimentului, Syriza încearcă să amâne din nou deciziile atât de necesare printr-un referendum. Ce se întâmplă cu atât de des invocatul popor elen? La câteva ore după anunţarea referendumului, în Grecia domnea neputinţa.

La demonstraţiile din ultimele două săptămâni, tot mai mulţi oameni au ieşit în stradă pentru a susţine linia pro-europeană. Protestele organizate de Syriza împotriva creditorilor nu s-au bucurat de o participare numeroasă. Vremuri tulburi vin peste Grecia.