O altă poartă a citadelei Europa se închide

În acest an au ajuns în porturile italiene 95.000 de migranţi sau solicitanţi de azil, traversând Mediterana. Cu uşurinţă numărul lor s-ar putea dubla. Fiindcă "sezonul de vârf" pentru traficanţii de oameni şi echipele de salvatori încă nu a început. Din cauza situaţiei grave, ministrul de Externe italian, Angelino Alfano, a tras semnalul de alarmă. El a afirmat că ajutorul oferit de Europa este insuficient. Nu sunt transferaţi spre alte state ale UE destul de mulţi solicitanţi de azil iar UE nici nu contribuie cu bani suficienţi pentru cazarea şi întreţinerea migranţilor, a declarat politicianul conservator.

Ambele chestiuni enumerate sunt din nefericire reale. De aceea nu trebuie să mire că Italia recurge la măsuri care până acum nu erau considerate adecvate din raţiuni umanitare: Italia vrea să impună rămânerea în Libia a solicitanţilor de azil sau a migranţilor şi reducerea către zero a şeanselor acestora de a acosta în porturi italiene. Această strategie cuprinde şi acţiuni împotriva organizaţiilor private de salvare de la înec, pe ale căror vase soseau până acum 40 la sută din africanii de pe Lampedusa sau Sicilia.

Disuasiune se numeşte această metodă. Guvernanţii italieni vor ca ea să aibă acelaşi succes ca în estul Mediteranei, unde înţelegerea UE-Turcia a dus la încetarea afluxului de migranţi spre Grecia. De această dată pactul va fi încheiat cu Libia, o ţară în haos, care nu este capabilă şi nu vrea să asigure securitatea migranţilor proveniţi preponderent din Africa Subsahariană.

Europa ar trebui să fie onestă şi să se implice

Ruta prin Mediterana urmează a fi blocată. Acesta este ţelul declarat al politicii italiene şi europene de migraţie. Majoritatea statelor UE vor saluta faptul că Italia preia iniţiativa. Iar Comisia de la Bruxelles nu are nimic de obiectat. Dacă planul italian va avea succes, ar trebui să participe la blocada maritimă aflată în stadiul de planificare şi misiunea europeană de pază a frontierelor "Sophia".

Italia va trimite probabil deja la finele lunii august nave ale marinei sale militare în apele teritoriale ale Libiei pentru a-i descuraja pe traficanţii de oameni. Migranţii şi solicitanţii de azil care vor fi recuperaţi din mare nu vor mai fi transportaţi în porturile italiene ci vor fi duşi înapoi în Libia. Aceasta va avea drept rezultat o încetare a tentativelor de traversare în decurs de numai câteva săptămâni, speră guvernul de la Roma. Fără perspectiva de a ajunge în UE, riscanta şi costisitoarea traversare nu se mai rentează. Modelul de afaceri al traficanţilor de oameni nu ar mai da rezultate.

Oficial, paza de coastă libiană va rămâne în continuare responsabilă pentru operaţiunile de descurajare a migranţilor. La vârful conducerii libiene a existat şi există o dispută aprigă legată de autorizarea accesului navelor străine în apele teritoriale ale ţării. Premierul recunoscut de UE spune da, dar el nu controlează întreaga ţară şi nici întreaga regiune de coastă.

Libia, un partener slab

De facto, paza de coastă libiană există numai pe hârtie. Potrivit datelor italiene, Libia nu dispune decât de două nave. Aşadar, grosul ambarcaţiunilor necesare va fi asigurat de Italia, care intenţionează să trimită şase nave în regiune. Şi chiar dacă organizaţiile neguvernamentale vor protesta poate împotriva unor eventuale încălcări ale drepturilor omului, UE se va face că nu aude nimic. Perspectiva blocării rutei mediteraneene este prea ademenitoare. Problema migraţiei ar putea fi mutată dincolo de frontiera externă a UE, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul Grecia/Turcia.

Potenţialii solicitanţi de azil s-ar putea înmulţi în Libia dar este mai bine aşa din perspectiva multor politicieni ai UE decât să continue afluxul către Italia, care generează fricţiuni şi în interiorul UE. Ministrul austriac de Externe, Sebastian Kurz, atrage atenţia că şi numărul de decese se va micşora odată cu închiderea rutei mediteraneene. Este poate cinic, dar este cât se poate de adevărat. Mai bine de 2300 de oameni au pierit în acest an înecaţi în tentativa de a traversa Mediterana.

Fortăreaţa Europa

Depinde acum ce se va întâmpla cu oamenii care sunt în parte de luni de zile blocaţi în Libia şi care trăiesc acolo în condiţii dintre cele mai grele. Se vor întoarce în ţările de origine? Sau sunt taberele din Libia, finanţate de ONU şi UE o soluţie acceptabilă? Dacă Italia şi Libia închid ruta mediteraneană trebuie să fie clar un lucru: Presiunea migratoare din Africa spre Europa nu va înceta. Din contră. Va creşte în anii ce vin. Şi este posibil ca oamenii să caute alte căi de acces spre Europa.

Italia şi UE mizează pe baricadare şi disuasiune. Una din ultimele căi prin care oamenii mai puteau pătrunde legal în Europa va fi închisă. Cerere de azil nu putea depune decât cel care se afla pe teritoriul UE. La frontierele externe terestre ale UE, fie că e vorba de Ungaria, Croaţia, Bulgaria, România sau Grecia, această şansă nu există decât teoretic. Fortăreaţa Europa se apropie cu paşi repezi de ţelul declarat - închiderea completă.

Bernd Riegert/ia