Europa cu controale la graniţă

Pentru cei care fac naveta pe podul Öresund, la graniţa dintre oraşul suedez Malmö şi capitala daneză Copenhaga, reintroducerea controalelor la graniţă este cum nu se poate mai supărătoare. Costă bani şi timp. Numeroase persoane, care făceau naveta între cele două state, s-ar putea reorienta, fie mutându-se, fie câutându-şi un alt loc de muncă. Reintroducerea controalelor la graniţă periclitează şi schimburile economice în întreg spaţiul Schengen. Asistăm la sfârşitul acordului Schengen? Mica localitate viticolă de la graniţa dintre Luxemburg şi Germania a împrumutat numele documentului semnat acolo, în urmă cu mai bine de 30 de ani. Viticultorii de pe Valea Moselei îşi continuă liniştiţi activitatea pe ambele maluri ale râului, care ar putea deveni însă un simbol al eşecului european.

Pe lângă moneda unică, acordul Schengen este considerat drept cea mai mare realizare a uniunii. În zonele vechilor frontiere s-au format comunităţi în care iubirea, munca, studiul sau domiciliul au şters complet graniţele. Barierele şi controalele de la vamă au făcut de mult loc unor armonioase relaţii de vecinătate. Totul riscă să se prăbuşească acum, în faţa unor noi valuri de refugiaţi. Dacă guvernul suedez ar reacţiona raţional, atunci ar trebui să facă următorul calcul: care sunt costurile prăbuşirii economiei în zona de frontieră, cât de mari sunt pagubele la export şi care ar fi costurile integrării unor noi refugiaţi.

Tocmai aici e problema. Nu argumentele raţionale contează, ci cele emoţionale: senzaţia de pierdere a controlului naţional, respingerea străinilor, nostalgia faţă de trecutul, în care problemele puteau fi rapid izolate. În ciuda progreselor înregistrate de construcţia europeană în ultimele decenii, mentalitatea cetăţenilor pare a fi rămas în urmă. Când apar problemele, soluţiile sunt căutate în statul naţional de odinioară. Iar politicienii din UE nu se dovedesc a fi prea luptători. Cu glorioasa excepţie a Angelei Merkel, ei privesc impasibili la ascensiunea populiştilor de dreapta. În loc să le explice oamenilor cât de mari sunt pierderile, dacă se retrag în spatele gardurilor şi barierelor, politicienii de toate culorile din Stockholm, Copenhaga şi Paris se înclină în faţa dreptei.

Arătând cu degetul spre Europa de Est, unde democraţia încasează tot mai multe înfrângeri, trecem cu vederea faptul că populiştii de dreapta sunt în mijlocul nostru. Sunt puternici în nordul fost liberal şi înspăimântător de influenţi la vecinii din Franţa. Puterea lor distrugătoare îşi arată colţii în mai toate statele europene. Cancelara germană riscă, cu tot optimismul ei, să eşueze. Cu puţin timp înainte de Crăciun, după summitul de la Bruxelles, ea se declara încrezătoare în capacitatea de a învăţa a europenilor. Astfel, ei vor realiza cât de necesară este solidaritatea în chestiunea refugiaţilor. Rezultatele se lasă însă aşteptate. Mai mult chiar: majoritatea guvernelor preferă să accepte pierderi economice şi politice, decât să caute soluţii constructive, pentru a nu părea prea flexibili faţă de refugiaţi.

Mai există salvare pentru Schengen? Planificatele controale comune la graniţele externe ale uniunii, o politică comunitară în chestiunea refugiaţilor şi alte idei frumoase menite a salva Europa graniţelor deschise sunt aproape tardive. Discutabila înţelegere cu Turcia, menită a tempera valurile de refuigiaţi, nu a redus până acum cu nimic presiunea de la graniţele comunitare. Iar eforturile de stabilire a păcii în Siria sunt periclitate de recent izbucnitul conflict dintre Arabia Saudită şi Iran. Perspectivele sunt cenuşii. Anul Nou nu începe bine în Europa şi este dificil să rămânem optimişti. Dacă nu se va reuşi oprirea dinamicii negative în următoarele luni, anul 2016 riscă să devină un adevărat "annus horribilis" pentru Europa.