Comentariu: Nicio concesie Franţei

Mai multă austeritate nu este posibilă, a declarat premierul francez încă înainte de a ajunge la Berlin, ceea ce a generat un val de nedumerire şi critici. Însuşi preşedintele Băncii Centrale din Franţa solicită guvernului de la Paris să facă mai multe economii.

Manuel Valls, considerat un reformator curajos, a fost învestit în funcţia de prim-ministru acum 5 luni. Reformele, însă, lipsesc aproape cu desăvârşire. Săptămâna cu 35 de ore de lucru rămâne în picioare. Salariul minim, garantat prin lege, de asemenea. Iar de majorarea vârstei de pensionare nici nu poate fi vorba.

UE a acordat Franţei de două ori posibilitatea de a face reforme structurale, astfel încât reglementările stricte de pe piaţa muncii să fie relaxate, îndepărtând economia de strânsoarea statului. Multe au fost şi promisiunile guvernului francez, care s-au dovedit a fi simple vorbe goale. Se va schimba ceva în urma întâlnirii dintre Valls şi cancelara Angela Merkel?

Premierul francez a declarat la Berlin că poate înţelege îndoielile germane privind reformele din ţara sa. Valls cere însă germanilor înţelegere şi mai multă încredere. Guvernul său se va ţine de promisiuni şi îşi va asuma responsabilitatea reformelor solicitate. Austeritatea, a spus Valls, este şi în interesul Franţei. Promisiuni serioase sau, din nou, vorbe în vânt? Tocmai în contextul inflaţiei scăzute, autorităţile de la Paris ar putea economisi mai mult, însănătoşind bugetul. Numai că Franţa, pentru câţiva ani buni de acum încolo, nu va reuşi să se încadreze în ţinta de deficit de 3 procente. Bilanţul economiei franceze este devastator. Şomajul a atins un nivel record, iar sondajele relevă o scădere masivă a popularităţii preşedintelui Francois Hollande. La toate acestea se adaugă şi ameninţarea Frontului National condus de Marine le Pen.

Premierul francez nu vede nicio legătură între această stare de lucruri şi politicile economice şi financiare ale guvernului socialist aflat la putere. Dimpotrivă, Valls lasă mai degrabă impresia că de vină pentru situaţia actuală ar fi "dictatul german", austeritatea cerută de Berlin, care a condus la recesiuni, potenţând rolul Frontului Naţional. "Franţa decide singură ce are de făcut" a afirmat Valls, recent. Simultan, şeful guvernului francez a explicat Germaniei cum ar trebui să se achite de rolul primordial pe care îl are în Europa. Spusele lui Valls pun într-o lumină aparte modul în care guvernul francez se raportează la Europa. Cancelara Merkel n-ar trebui să treacă cu vederea acest amănunt.

Pe de altă parte, Merkel nu poate risca un conflict cu Franţa, o ţară fără aportul căreia nimic nu poate funcţiona în Uniunea Europeană. Şi din acest motiv, este foarte important ca Franţa să se revigoreze şi să poată ţine, cât de cât, pasul cu Germania. După întrevederea cu prim-ministrul Valls, cancelara germană n-a lăsat să se vadă nicio urmă de îndoială la adresa Franţei. A preferat să laude eforturile Parisului de a face reforme, fără însă a uita să menţioneze importanţa respectării Pactului de Stabilitate şi Creştere.

Franţa nu ar trebui să solicite concesii pe care nici ţările mai mici, precum Portugalia, Irlanda sau Grecia nu le-au primit. Altfel, UE riscă să-şi piardă credibilitatea, iar Pactul de Stabilitate şi Creştere să ajungă ceea ce criticii lui au spus mereu că ar fi: maculatură. Un tigru de hârtie.

Nimeni nu le cere francezilor să trăiască precum neoliberalii britanici sau americani. Ei vor trebui doar să realizeze că nu pot continua, în vremea globalizării, ca până acum.