Mitul maşinii electrice curate

Sunt băieţi răi aceşti constructori de automobile. De când branşa germană căreia i se face atâta reclamă este acuzată că a alcătuit un cartel, tone de lături au fost deversate în capul celor de la Wolfsburg, Stuttgart şi München. E de înţeles, fiindcă fabricanţii de automobile nu mai au nicio credibilitate după scandalul noxelor disimulate la motoarele diesel.

Concernele incriminate încearcă să se ferească de răspundere. Şi asta e de înţeles. Mai întâi fiindcă cercetările în cazul cartelului sunt abia la început şi prezumţia de nevinovăţie funcţionează. În al doilea rând, fiecare cuvânt greşit ieşit pe gură poate avea urmări scumpe, de ordinul multor milioane. Probabil că în curând nu vor mai face declaraţii decât juriştii.

Desigur, adversarii maşinilor în general şi în special cei ai motorului cu combustie internă au prilej de mare bucurie în aceste zile. În sfârşit îşi văd la capătul zilelor duşmanul care infestează aerul cu propulsie fosilă. Fie.

Dar ce se întâmplă seamănă oarecum cu complicata şi neplăcuta schimbare energetică. În care s-au îngropat deja miliarde. La porunca statutului şi cu enorme subvenţii. Cu toate acestea, rând pe rând, fabricanţii germani de panouri fotovoltaice tocmai dau faliment. În plus, nimeni nu vrea să aibă în grădină turbine eoliene şi nici să se trezească în apropiere cu reţele noi de înaltă tensiune. În cazul motorului cu ardere internă se pune aceeaşi problemă ca şi în cazul energiei din surse regenerabile: de unde curent şi căldură, dacă toate centralele energetice convenţionale vor fi debranşate?

Automobilul electric? Nu e o soluţie

În cazul maşinii întrebarea este: cu ce ne mai deplasăm dacă motorul cu ardere va fi interzis? Cu automobile electrice, desigur, răspund unii. Dar nu e deloc sigur că aceasta ar putea fi vreodată alternativa. Fiindcă bilanţul ecologic al maşinii electrice este mizerabil. Opt ani poate fi condus un Mercedes clasa E convenţional până să se ajungă la aceeaşi poluare produsă de un Tesla.

Dacă un motor cu ardere consumă mai puţin de şase litri de benzină la suta de kilometri, el poluează mai puţin mediul decât un produs al companiei Tesla. Motivul? Bateria care cântăreşte enorm.

Milioane şi milioane de maşini electrice ar însemna şi milioane şi milioane de baterii. Aceasta înseamnă că va fi nevoie de materii prime cum ar fi litiul şi mai ales cobaltul. Dar de unde provine cobaltul? Păi preponderent din Congo, o ţară măcinată de război civil şi corupţie. Mai ales copiii extrag în condiţii inumane metalul din măruntaiele pământului. Şi fără cobaltul din Congo nimic nu se poate realiza din măreţul plan al e-maşinii.

În procesul de fabricare a bateriilor apar otrăvuri şi particule minuscule de praf. Se produc de asemenea tone de CO2. Iar milioanele de baterii uzate trebuie reciclate, fiindcă altfel devin deşeuri toxice.

Electrificaţi autostrăzile!

Poate că maşina electrică va fi doar o tehnologie de punte. Şi locul îi va fi luat în cele din urmă de motorul cu hidrogen. Poate, cine ştie. Că de ştiut precis nu ştie nimeni. Niciun guru al maşinilor, niciun şef de institut de cercetare al vreunui fabricant auto. Nimeni nu poate da un răpuns onest la această întrebare.

Dar poate că soluţia se află în cu totul altă parte. Mai multe tramvaie şi autobuze electrice în oraşe. De ce să nu fie electrificate şi autostrăzile, în aşa fel încât autocarele şi camioanele să se poată conecta cu captatoare la reţea? Nu ar fi o invenţie nouă, toate acestea au mai existat.

Problema este următoarea: dacă analizăm cu cât diletantism se operează în Germania schimbarea energetică, nu există nicio speranţă pentru schimbarea în domeniul transporturilor. Cu atât mai puţin cu cât cuvântul greu îl au de zis băieţii răi din mafia auto.