Comentariu: Mario Draghi nu se află pe drumul cel bun

Da, Mario Draghi este hotărât să recurgă la cea mai grea armă din dotare. Să cumpere în stil mare obligaţiuni emise de statele din zona euro. Pentru ziarul economic german Handelsblatt, el a declarat: "Consiliul de Administraţie al BCE le-a trasat angajaţilor proprii şi comisiilor de profil ale sistemului euro sarcina de a face pregătiri tehnice pentru posibile măsuri suplimentare". În limbaj uzual, asta însemană că achiziţiile de obligaţiuni vor fi demarate curând.

Această măsură este însă foarte controversată, cu precădere în Germania. Jens Weidmann, preşedintele Băncii Centrale a Germaniei, Bundesbank, consideră că măsura este un fel de drog pentru state şi apreciază că BCE se află la limita încălcării interdicţiei de a finanţa statele zonei euro.

Mario Draghi respinge însă ferm aceste acuzaţii. "Avem un mandat, care ne obligă să menţinem inflaţia sub pragul de două procente, dar în apropierea acestei valori", afirmă el. Şi, dat fiind că inflaţia a ajuns în prezent la 0,3 la sută şi dobânda de referinţă este practic egală cu zero, BCE nu mai poate stimula inflaţia decât sporind dramatic masa monetară. Această explicaţie pare că stă în picioare.

Cine spune a, trebuie să spună şi b

Dar este interesat preşedintele BCE doar de stabilitatea preţurilor? Probabil că nu. Planificatele achiziţii de obligaţiuni de stat nu sunt altceva decât o consecinţă logică a anunţului făcut de Draghi în iunie 2012, aceea de a salva moneda euro cu orice preţ. Avea el pe atunci în vizor ţinta de inflaţie? Precis că nu. Nu-l interesa decât păstrarea monedei comunitare. De altfel, acesta este mandatul lui Draghi, aşa cum şi l-a auto-definit: preşedintele BCE este dispus să meargă până la limită şi să devină ultimul finanţator al statelor din zona euro.

Din punct de vedere juridic, el nu are însă acoperire pentru preconizata acţiune. Uniunea monetară este între timp alcătuită din 19 state suverane. Obligaţiunile căror state vor fi cumpărate de BCE? Şi cine va suporta pierderile dacă un anume stat al zonei euro nu-şi va putea achita datoriile? Că acestea nu sunt chestiuni ipotetice, demonstrează Grecia cu prisosinţă.

Sigur, intenţiile domnului Draghi sunt lăudabile. Ceea ce a făcut până acum a şi fost de real ajutor. Speculaţiile împotriva monedei euro au încetat cu promtitudine. Din păcate însă, guvernele din zona euro nu au folosit timpul pe care Draghi l-a cumpărat pentru a face reforme structurale. De aceea, şeful BCE s-a folosit de interviul acordat Handelsblatt pentru a rosti şi avertismente. "Fac asta de foarte foarte mult timp, aşa că nu pot decât să repet" solicitarea de reforme, a spus Draghi.

Probabilitatea ca avertismentele sale să nu fie luate nici de această dată în considerare este mare. De ce să decidă guvernele măsuri dureroase, care le periclitează realegerea, dacă există o bancă centrală europeană care le scoate din mizerie la nevoie? Acest calcul nu şi-l fac doar politicienii la putere ci şi cei care vor să vină la putere. De exemplu Alexis Tsirpas, liderul uniunii de stânga Syriza din Grecia, care are bune şanse să devină viitorul premier al ţării, a anunţat că vrea să-şi menţină ţara în zona euro, dar fără a onora obligaţiile ce-i revin în acest scop. Şi el crede în secret că BCE îi va sări în ajutor cumva.

Prin promisiunea de a păstra moneda euro cu orice preţ, Draghi s-a plasat într-o poziţie riscantă. El trebuie să mărească în permanenţă doza de medicamente pe care le prescrie pacienţilor săi, anulându-le acestora concomitent motivaţia de a face ei înşişi ceva pentru propria sănătate.

BCE este cel mai puternic factor de decizie din Europa

Ar fi nedreaptă afirmaţia că numai Draghi e de vină pentru situaţia în care a ajuns BCE. Deja precursorul său Jean-Claude Trichet s-a implicat în mai 2010 pentru salvarea monedei comunitare. El a cumpărat obligaţiuni emise de statul elen şi a participat la alcătuirea pachetelor de salvare. Ulterior a dat băncilor bani ieftini, a închis ochii în faţa riscurilor şi le-a dat băncilor naţionale licenţa de a tipări bani.

Draghi se bucură vizibil de puterea lărgită pe care o exercită de când BCE şi-a asumat rolul de salvator al monedei euro. E de înţeles de ce a declarat ziarului Handelsblatt că nu intenţionează să devină politician. Mai ales că există speculaţii că l-ar putea înlocui pe preşedintele demisionar al Italiei, Napolitano. De ce să devină politician, dacă e deja mai puternic decât toţi politicienii din Europa luaţi la un loc?

Totuşi, deşi deţine o asemenea putere, Draghi o face pe modestul. "Îmi interpretez mandatul foarte strict. Nu sunt interesat decât de stabilitatea preţurilor", afirmă el. Cu adevărat, Draghi şi BCE nu au decât acest unic mandat. Moneda comunitară a fost de la începuturi un proiect politic. Şi pentru menţinerea lui nu trebuie să fie responsabili decât, strict, politicienii.