Kipaua trebuie să rămână!

Deci, acum a sosit la rând kipaua. O tichie mică şi rotundă pe capul evreilor credincioşi, care a devenit un simbol recent a libertăților pe cale de dispariție. Se mai poate face ceva în această Europă, fără să-ţi fie teamă? Să mergi la un concert în Paris, la festivitățile de la Domul din Köln sau să îţi desfăşori în linişte activitatea religioasă de zi cu zi? Lipsa de griji a dispărut, bucuria la fel, iar libertatea dispare şi ea odată cu ele.

Faptul că nişte oameni, temându-se pentru integritatea lor corporală, trebuie să se gândească de două ori înainte de a-şi pune pe cap o kipa, reprezintă o jignire a tuturor valorilor europene. Kipaua este un simbol religios complet inofensiv, altfel decât burka musulmană sau alte lucruri invocate în interpretările musulmane privind egalitatea între bărbaţi şi femei.

Recomandarea comunităţii evreieşti din Marseille, de renunţare la purtarea kipalei în locuri publice, relevă vulnerabilitatea şi neputinţa evreilor din Franţa. În comparaţie cu alte colective religioase prezente pe bătrânul continent, evreii sunt mai degrabă timizi şi, da, chiar temători. Nu există atentate evreieşti împotriva unor instituţii creştine sau musulmane în Europa. Recentul atac cu macetă de la Marseille sau atentatul împotriva magazinului evreiesc din ianuarie 2015, scot la iveală resentimente vechi de când lumea şi ceea ce, atât palestinienii cât şi israelienii fac în Orientul Apropiat.

În multe cazuri, consecinţele se văd: în 2015, 8000 de evrei au părăsit Franța cu destinaţia Israel. Un record trist. "Vă rugăm să rămâneţi!" - ar striga mulţi, mai ales germani, care știu ce autoamputarea culturală a produs Holocaustul. Numai că, din păcate, există din ce în ce mai puține argumente raționale pentru evrei să rămână în Franța. Din punct de vedere economic, perspectivele sunt sumbre şi îi afectează pe toţi. Însă, dincolo de asta, expunerea acestei comunităţi, deosebit de vulnerabile, la ură religioasă este un argument puternic pentru plecare.

Acum vine de fapt acea parte în care ar trebui să arătăm cu degetul spre statul francez şi să-i spunem: trebuie să faceţi mai mult pentru evrei, să aveţi mai multă grijă de ei!

Acest lucru este valabil şi, desigur, statul poate întotdeauna face mai mult. Mai multe controale, mai multă monitorizare, mai multă poliţie. Statul restricţionează astfel sfera privată şi libertatea de mişcare a tuturor pentru a apăra libertatea religioasă a câtorva oameni. Însă aceasta din urmă este adevărata libertate, care trebuie apărată în Europa. Mai ales în Germania, care are o istorie aparte, dar şi în Franţa, unde se află cea mai mare comunitate de evrei de pe continent.

Kipaua prezentă pe străzile din Franţa arată că evreii au supravieţuit în Europa împotriva tuturor tentativelor de suprimare a lor. Au ceva liniştitor, care ar trebui să ne bucure pe toţi. Ei sunt cel mai puternic simbol în calea urii şi a intoleranţei. Un simbol al afirmării de sine, lipsite de teamă şi, prin urmare, al libertăţii. Iar acest lucru trebuie să rămână neschimbat.