Inima de piatră a Europei

La summitul de luni, s-au dus lupte aprige pe marginea opoziţiei Germaniei referitoare la închiderea completă a "rutei balcanice". Cancelara Merkel s-a impus, reuşind să tempereze varianta închiderii complete, invocând din nou o soluţie europeană comună. La nici 24 de ore mai târziu, statele comunitare Slovenia şi Croaţia au trecut la fapte şi au anunţat închiderea imediată, oficială şi completă a graniţelor pentru refugiaţi. Nici urmă de acţiune comună. Este tot mai evident că Angela Merkel şi-a pierdut orice urmă de autoritate în Europa. Este aceasta încă Europa cu care vă identificaţi, d-na Merkel?

Izolare şi expulzare - aşa sună deviza Acordului cu Turcia. Şi Parlamentul European a dezbătut miercuri noua direcţie de acţiune. Consiliul European, adică reprezentanţii statelor şi ai guvernelor, ca şi Comisia Europeană au trimis garnitura a doua la negocieri. Fără prea mult chef, ei au aşternut pe hârtie fraze şi prevederi. Externalizarea problematicii refugiaţilor în Turcia şi finalizarea Fortăreţei Europa au fost prezentate drept "soluţie europeană". E trist. Da, este inuman, pentru că oamenii cărora uşa Europei li s-a trântit în faţă nu au fost nici măcar menţionaţi în declaraţiile oficiale.

Închide ochii în faţa catastrofei

Numele localităţii de graniţă Idomeni, sinonim deja cu mizeria în care se află refugiaţii, a fost invocat de şefa grupului parlamentar al Stângii, Gabi Zimmer, care critică dur comerţul cu refugiaţi şi expulzarea în masă, convenite acum între Turcia şi UE. Grecia nu poate şi nu este în poziţia de a rezolva situaţia acută de la graniţele ei. Fondurile promise de UE vor fi alocate de abia peste câtvea luni, întrucât înainte se impune modificarea bugetelor naţionale. Un plan real de ajutorare a migranţilor din Grecia nu este interesant pentru Comisia Europeană, care ar avea această posibilitate. De ce nu?

Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi a acuzat - în discursul rostit în plenul Parlamentului de la Strasbourg - Uniunea Europeană de încălcarea legislaţiei şi de lipsă de umanism. Uniunea Europeană şi candidaţii la aderare se fac vinovaţi practic de catastrofa umanitară care se prefigurează la graniţa greco-macedoneană. Ce trebuie să se întâmple, pentru ca şefii de stat şi de guvern să acţioneze?

O problemă de conştiinţă?

Situaţia actuală din Grecia este cu mult mai gravă decât era în luna septembrie în Ungaria. Atunci cancelara germană şi omologul ei austriac au dat dovadă de umanism şi, deşi separat, au decis să deschisă graniţele pentru refugiaţi. Acum, nu a mai rămas nimic din atitudinea de atunci. Din contră: imaginile îngrozitoare cu familiile care se afundă în noroaie la propriu sunt chiar dorite pentru a-i speria pe eventualii migranţi, azilanţi sau refugiaţi. La trei săptămâni după ce a început închiderea graniţelor, armata elenă nu este încă în stare să distribuie pâine şi apă? Într-o mare de cinism, parlamentara ecologistă Ska Keller a adresat şefilor de stat şi de guvern singura întrebare pertinentă: "Chiar mai puteţi dormi liniştiţi noaptea?"

O soluţie reală nu se prefigurează

Nu este clar în ce măsură colaborarea cu Turcia va reduce la zero migraţia spre Uniunea Europeană. Sunt state care consideră că Turcia cere prea mult, în timp ce altele resping cu fermitate redistribuirea refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene. Indiferent de ce se va decide săptămâna viitoare la summitul UE, oamenii din Idomeni, care o strigă pe "Mama Merkel" şi prin pancarte, nu vor avea de profitat. Sunt ostatecii unei Uniuni Europene divizate care este pe punctul de a ceda dreptul de acordare a azilului către autorităţile turceşti.

Chiar dacă strategia izolării va da roade, mai toţi ştiu că refugiaţii vor căuta şi alte căi de acces. Nu se vor mai aventura pe Marea Egee, dar vor traversa Bulgaria sau Albania, Lampedusa sau Malta. Valorile umane şi creştine, pe care le folosesc des în discursurile lor politicienii, sunt complet date uitării în dezbaterile privind apărarea în faţa refugiaţilor. Europa îşi prezintă inima de piatră.