Grecia încotro?

Referendumul de duminică marchează un punct de cotitură în istoria recentă a Greciei. În primul rând, este vorba despre ultimele propuneri de reformă și de austeritate ale creditorilor. Guvernul Tsipras i-a refuzat, părăsind masa negocierilor, iar acum cheamă electoratul la urne, pentru a convinge populația să răspundă cu un ”nu convins” puterilor internaționale. Dar pentru că aceste propuneri și planuri nu mai reprezintă obiectul unor negocieri, este vorba, până la urmă, despre poziția Greciei în zona euro, despre legătura cu Europa, despre orientarea țării.

Pentru democrația europeană, acest lucru reprezintă un scandal de prim-rang, pe care și-l permite guvernul populist de stânga-dreapta. Alexis Tsipras invocă sus și tare democrația. În același timp, își cheamă țara la un referendum despre interesele financiar-politice, ceea ce este interzis prin constituția greacă. Alexis Tsipras invocă demnitatea oamenilor, timp în care băncile sunt închise și cetățenii în vârstă stau la cozi într-o căldură insuportabilă în fața bancomatelor, pentru a-și ridica o infimă parte din pensie. Economia stagnează, politica e dominată de controverse, oamenii sunt disperați.

Coșmarul dictaturii

Conform sondajelor, duminică se așteaptă o luptă foate strânsă între cei care își doresc o înțelegere cu creditorii internaționali și cei care resping aceste instituții. Mulți greci nu prea realizează că în mare, sunt puse în joc răbdarea și empatia Europei față de Tsipras și consecutiv față de întreaga țară.

Este paradoxal numai la prima vedere faptul că o majoritate covârșitoare, de aproximativ 80 la sută, dorește să mențină moneda euro. Mulți cred, din păcate, că o monedă comună puternică e un fel de dar de la Dumnezeu, și nu rezultatul unei productivități constante.

La urma urmei, cu scurt timp înainte de referendum, Grecia pare să fie economic, politic și mental mai departe de restul Europei ca niciodată. Grecia este lovită, obosită de criza economică fără precedent din ultimii cinci ani, străină de restul Europei, unde domină o cu totul altă cultură politică. În aceste timpuri grele, din care ieșirea pare imposibilă, revin la viață coșmaruri uitate ale unui trecut îngrozitor. La 40 de ani după căderea dictaturii, parlamentul Greciei găzduiește o organizație neonazista, ”Zorii Aurii”. Dar între timp, ideile autoritare se regăsesc și în guvernul Tsipras. Abia ieri, ministrul grec al Apărării, Panos Kammenos, șeful partidului de coaliție populist de dreapta, AnEl, a asigurat, în contradicție crasă cu constituția, că armata este întotdeauna garantul ”securității interne”. Premierul de stânga, care era prezent, a zâmbit misterios. Guvernul Syriza creștere un șarpe la sân.