Germania și Franța, tandem reloaded

Cei mai mulți eurodeputați pro-europeni cu ștate vechi de serviciu la Bruxelles jubilează: "Emmanuel Macron este o binecuvântare!" La centrala UE lumea este foarte mulțumită de avântul proaspăt pe care noul președinte francez îl insuflă unei Europe deprimate. Există un adevărat entuziasm generat de Macron: se pare că, în sfârșit, avem din nou un lider european care vrea să lupte cu pasiune pentru o Uniune considerată de prea multe ori țap ispășitor pentru tot felul de probleme interne ale țărilor membre.

Se pare că și cancelara Angela Merkel ar fi dispusă să se lase atrasă, în doze mici, în entuziasmul unui proiect european revitalizat. Consiliul interministerial germano-francez de la Paris a reprezentat un fel de posibil nou început pentru UE, o nouă eră cu numele Mercron (Merkel+Macron).

Merkel vorbește de bani abia după alegeri

Cele două țări au început iscusit cu colaborarea în acele domenii în care nu există controverse: sporirea Apărării europene, intensificarea luptei împotriva terorismului, mai multă implicare în regiunea Sahel și în Mali și sprijinirea investițiilor în Germania și Franța. Madame Merkel și Herr Macron au multe în comun din punct de vedere politic: poziția față de protecția climei, față de comerțul global, față de politica privind refugiații. O pereche ideală pentru un nou început: politiciana experimentată în jocurile de putere și tânărul nou-venit plin de entuziasm. Dacă vor, cei doi chiar ar putea pune în mișcare o mulțime de lucruri într-o Uniune resuscitată. Dar vor ei asta cu adevărat?

În timp ce Macron pare că se grăbește să o facă, ghidat de instinctul că trebuie să înregistreze niște succese rapide, Merkel încă ezită. Ea vrea să câștige mai întâi alegerile generale din Germania din septembrie iar după aceea va fi total gata să se gândească la propunerile franceze de reformare și reconstruire a UE. La consultările interguvernamentale germano-franceze de la Paris au fost amânate deciziile în toate domeniile în care ar fi fost necesari bani de la contribuabilii germani. Despre chestiuni precum crearea unui buget comun al zonei Euro, crearea funcției de ministru de Finanțe al uniunii monetare și relaxarea pactului de stabilitate al UE se va discuta abia la toamnă. Președintele Macron a făcut deja un pas în direcția Berlinului și a renunțat să mai ceară instituirea "eurobondurilor", obligațiunile europene comune prin care datoriile unui stat din zona Euro ar fi preluate de toate țările membre.

De îndată ce Emmanuel Macron va pune în aplicare măsurile sale de reformare a pieței muncii în Franța și va găsi modalități de reducere a deficitului bugetar francez (care a tot crescut în ultimii 10 ani), va fi nevoită să răspundă și Angela Merkel. Va fi numit un francez în funcția de șef al rundei miniștrilor de Finanțe ai Eurogrup sau în fruntea Băncii Centrale Europene? Ar fi un semn clar din partea Berlinului. Cei în care UE își pune speranțele de relansare nu trebuie lăsați să eșueze din cauza principiilor de economisire excesivă impuse ani la rând de Berlin. Ar fi o greșeală fatală.

Un nou tandem ar putea ușura povara purtată de Merkel

Macron este al patrulea președinte francez cu care conlucrează Merkel. Ea știe deja cum să folosească în UE forța creativă a tandemului germano-francez. Ea va fi însă mai degrabă precaută, pentru că o relaxare a pactului de stabilitate fiscală al zonei Euro, cu limitele sale stricte privind deficitele admise, ar putea deschide cutia Pandorei. Matteo Renzi, probabil următorul premier italian, trage în prezent din toate direcțiile în pactul de stabilitate. Acesta nu ar fi decât un instrument de tortură german, prin care sunt chinuiți italienii. Și alte țări ar putea urma noul curs dorit de Renzi în problema îndatorării, în timp ce, la Berlin, guvernul Merkel se străduiește să atingă pragul zero de îndatorare, adică să alcătuiască un buget cu zero datorii noi.

Emmanuel Macron este sincer în entuziasmul său european, după cum a arătat prima ședință comună de lucru a guvernelor german și francez. Evoluția economică a zonei Euro este pozitivă în prezent. Vistieria statului german este plină cu vârf. Ar trebui folosit acest context favorabil. Germania și Franța trebuie să preia inițiativa, pentru că nimeni altcineva nu o va face. Germania, un "hegemon împotriva propriei voințe", are din nou un partener francez dispus să preia frâiele conducerii. Iar acuzațiile că eterna cancelară Merkel ar fi de vină pentru tot ce nu e în regulă în Europa, de la criza financiară la cea a refugiaților, ar putea în curând să fie date uitării.

Autor: Bernd Riegert (os)