Fără conducere, fără putere

Tot ce mai lipsea: apărarea anti-aeriană turcă doboară un avion militar rusesc. Ca şi cum situaţia de la graniţa cu Siria nu era destul de complicată. Oficial, NATO sprijină Turcia, stat membru al Alianţei. Nu doar Bruxellesul, dar şi preşedinţii Franţei şi ai Statelor Unite ale Americii anunţă la Washington: Ankara are dreptul de a-şi apăra propriul spaţiu aerian.

Doborârea complică fără sens situaţia

Neoficial, turcii vor avea parte şi de critici. Tocmai acum, când preşedintele Hollande urmează să se întâlnească la Moscova cu Putin, pe care intenţionează să îl convingă să nu îl mai susţină pe liderul sirian Bashar al-Assad, situaţia se complică. Fără sens.

Rusia are partea ei de vină. Acţionează în Siria după bunul plac, fără a discuta cu occidentul planurile de acţiune. Este riscant. În acest caz, un pilot rus a plătit cu viaţa. În final, incidentul ar trebui să nu aibă urmări grave. Cel puţin, atât timp cât Turcia nu mai pune gaz pe foc iar preşedintele rus reuşeşte să se calmeze. De o eventuală escaladare a situaţiei nu ar profita decât "Statul Islamic".

Rolul de lider al Franţei nu e suficient

Misiunea lui Hollande în Franţa nu va fi mai uşoară după incidentul de la graniţa cu Siria. Încercarea lui de a forma un fel de mare coaliţie - care să includă Rusia şi Iranul - împotriva islamiştilor este lăudabilă. Dar, la final, rolul de lider singur al Franţei nu va fi suficient. Franţa nu are greutatea unei superputeri. Iar europenii sunt - ca întotdeauna - indecişi, certaţi, nu vor să aloce fonduri pentru apărare.

SUA sunt singura putere în măsură să pună bazele unei coaliţii împotriva islamiştilor apocaliptici. Washingtonul poate disciplina Ankara (acum mai mult decât oricând), poate oferi Moscovei recunoaşterea publică de care are nevoie, poate pune presiune asupra Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe pentru a se aşeza la masă, cel puţin pentru o perioadă de tranziţie, cu un reprezentant al guvernului Assad. O soluţie politică pentru Siria are nevoie de participarea tuturor.

SUA trebuie să preia conducerea

În fond, SUA trebuie să fie un exemplu. Washingtonul trebuie să vrea să conducă. Există această voinţă? Experienţa ultimilor ani nu ne dă motive de optimism. Dar crize internaţionale precum cea din Siria nu se rezolvă de la sine.