Europa se baricadează

Suferinţa şi războaiele se înmulţesc. Imaginile cu valuri de refugiaţi fac parte, între timp, din cotidian. Oameni din Africa, din Orientul Apropiat, Asia sau din regiunile de la frontierele de est şi sud ale Europei îşi părăsesc, cu zecile de mii, locurile natale. Nu fug numai din calea distrugerilor şi a morţii, ci şi din cauza persecuţiilor politice sau a sărăciei. Iar Europa cea sigură şi prosperă? Europa se apără şi nu se simte capabilă să reglementeze politic aceste probleme. Şi, sincer vorbind, nu-i uşor.

Zidurile nu sunt soluţia

Însă soluţia nu poate fi înălţarea unor ziduri. Istoria ne-a demonstrat-o din plin, în repetate rânduri. O ştie şi Uniunea Europeană; o ştie şi fiecare stat membru în parte. Şi totuşi: Europa se baricadează, la propriu, cu ajutorul tot mai multor garduri sau ziduri înalte. Spania a încercat să "se apere" de refugiaţii din nordul Africii înălţând un gard. Şi la graniţa eleno-turcă şi la cea bulgaro-turcă există asemenea "bariere". Şi vor urma şi altele, precum cea de la frontiera Ungariei cu Serbia.

Indignarea europenilor e mare, însă ar trebui să ne ferim de ipocrizie. Procesul de extindere către sud, est şi sud-est a fost acompaniat, încă de la început, de măsuri privind securizarea graniţelor externe ale UE.

Primirea în comunitate a noilor membri a depins de întărirea securităţii acestor graniţe. Mari concerne europene ca EADS au dotat graniţele de est cu aparatură electronică performantă, în valoare de miliarde.

În Marea Mediterană, agenţia Frontex a ridicat, de multă vreme, un zid invizibil. Europa s-a transformat într-o fortăreaţă, nu numai prin garduri de sârmă ghimpată sau din beton.

Şi cu şi fără ziduri

Vizibile sau invizibile, până acum, zidurile nu i-au împiedicat pe refugiaţi să caute o portiţă de scăpare, în speranţa că se vor pune la adăpost şi vor avea un viitor altundeva. Dimpotrivă, statisticile demonstreză că fortificaţiile n-au făcut decât să sporească numărul morţilor şi răniţilor. Iar numărul celor care au reuşit să treacă de ele a crescut exact la fel ca numărul refugiaţilor, în general.

În ciuda acestor constatări ne încăpăţânăm să ne apărăm teritoriul de refugiaţi şi migranţi. Supraveghem şi ne lăsăm supravegheaţi. Totul de dragul prosperităţii noastre. Încadrăm state la categoria "ţări de origine sigure", deşi acestea sunt mult prea departe de standardele democraţiei. Şi ridicăm ziduri înalte!

Migraţia nu-i un Bau-Bau

Toate aceste măsuri n-au avut efectul scontat. A venit vremea ca factorii de decizie politici ai UE nu numai să recunoască problemele, ci şi să caute soluţii umane şi eficiente. Dreptul la azil, dreptul la o viaţă în libertate şi siguranţă - aceste drepturi fundamentale n-ar mai trebui subminate. Motivele exodului ar trebui, în sfârşit, combătute. Iar zidurile ar trebui înlăturate. Inclusiv cele din mintea noastră! În UE, migraţia n-ar mai trebui să fie o sperietoare.

Un prim pas s-a făcut deja: după recentele tragedii petrecute pe Marea Mediterană, Comisia Europeană pare să-şi dorească o reorientare a politicii în domeniul migraţiei. Tentativele de până acum au eşuat din cauza egoismului anumitor ţări membre. Acum, Uniunea are ocazia să demonstreze că vorbeşte serios în privinţa comunităţii de valori europene.