Dubla cetăţenie trebuie desfiinţată

Imaginile continuă să irite. Zeci de mii de oameni, între care, probabil, foarte mulţi cetăţeni germani, agită drapelul unui alt stat, cel la Turciei. Câteva steaguri ale Germaniei sunt şi ele fluturate, dar sunt foarte, foarte puţine.

Astfel se naşte întrebarea cărui stat şi cărui guvern îi sunt loiali demonstranţii etnici turci care au ieşit săptămâna trecută în stradă la Köln pentru a-şi manifesta solidaritatea şi sprijinul pentru preşedintele Erdogan? În plus, trebuie întrebat ce idealuri politice au aceşti oameni, care sunt entuziasmaţi de un preşedinte care se foloseşte de o tentativă de lovitură de stat pentru a combate pluralismul, libertatea de opinie şi democraţia şi a le înlocui cu arestări în masă, confiscări şi interzicerea călătoriilor.

Cine sunt acei "noi"?

Este evident că oamenii care îl simpatizează pe Erdogan găsesc benefică politica sa. Iar aceasta trebuie să-i neliniştească pe cei care se implică în Germania pentru apărarea valorilor democratice. În plus, se impune întrebarea ce riscuri îşi asumă statul de drept şi democraţia oferind cetăţenia germană, la cerere sau prin naştere, unora care nu împărtăşesc aceste valori. Impresia că susţinătorii lui Erdogan din metropola renană sunt coloana a cincea a Ankarei sau sunt pe cale să devină aşa ceva nu poate fi contrazisă cu argumente credibile.

Toate acestea sunt cu atât mai valabile cu cât cuvântarea ţinută de preşedintele Erdogan pe un stadion din Köln, în 2008, a rămas multora în amintire. "De ce", a întrebat atunci preşedintele Turciei, "să nu avem reprezentanţi şi grupări în partidele politice. De ce să nu avem mai mulţi reprezentanţi în Parlamentul german şi în cel european?" În context apare întrebarea: Cine sunt acei "noi"? Se crede Erdogan un turc trăitor în Germania? Probabil că nu. Se crede un turc, un politician turc? Probabil că da. Dar asta însemană că face politică externă în Germania, cu ajutorul etnicilor turci care trăiesc în Republica Federală. Şi aşa ceva nu este permis.

Conflict de loialitate

Împotriva dublei cetăţenii există şi alte argumente. Statele se definesc printre altele prin interesele pe care le urmăresc. În favoarea acestor interese se implică în felurite chipuri cetăţenii acelui stat. Ei pot avea convingeri politice diferite. Dar toţi pun interesele ţării lor mai presus de interesul personal. Ori, prin dubla cetăţenie se pune sub semnul întrebării acest aspect. Cum se comportă persoanele cu dublă cetăţenie dacă cele două state de care aparţin urmăresc interese diferite? În mod obligatoriu trebuie să se decidă pentru o ţară sau alta. Şi, indiferent ce aleg, şi indiferent unde aleg să trăiască, ei vor fi priviţi ca aparţinători ai unui stat străin, ale cărui interese le urmăresc, de exemplu prin dreptul de a vota.

Un risc fundamental

Problema nu este mare cât timp cele două state au interese comune şi văd lumea în acelaşi fel. Dar dacă nu e cazul, dubla cetăţenie devine un risc politic. Statele care acordă această cetăţenie pun în joc o parte din suveranitatea proprie. În cel mai rău caz se confruntă cu cetăţeni care nu împărtăşesc interesele proprii, ba chiar care li se opun. "Statul liber şi secular", a scris juristul Ernst-Wolfgang Böckenförde cu ani în urmă, "trăieşte din premise pe care nu le poate garanta." Ceea ce înseamnă că depinde de cetăţeni care să se implice în sprijinul acestor valori. Dar acest lucru devine tot mai dificil într-o lume cu tot mai mulţi oameni din regiuni foarte diferite sub aspect politic şi cultural. Dubla cetăţenie devine un risc fundamental şi de aceea trebuie desfiinţată.