Grexit nu va exista

1. Intrarea în incapacitate de plată nu este o procedură facilă

În ultimele luni s-a tot afirmat că, dacă Grecia nu rambursează la termen o rată către FMI, atunci intră oficial în faliment. Băncile îşi închid sucursalele şi intră în joc un automatism implacabil. Dar nu este aşa. Şefa FMI nu se va grăbi să declare falimentul Greciei. Este necesară respectarea unei proceduri, care va dura cel puţin câteva zile. Dar şi într-o atare eventualitate, Christine Lagarde va mai avea spaţiu de manevre politice, cu condiţia ca Grecia să promită că se va îndrepta. Chiar crede cineva că Grecia ar putea ieşi "din întâmplare" din zona euro, deşi nimeni nu-şi doreşte asta? "Instituţiile" încă nu au ajuns într-atât de neputincioase.

2. Ieşirea nu va fi neapărat soluţia mai ieftină

Grecii ies din zona euro. Dar ce va urma? În continuare există riscul unei molipsiri. Speculanţii ar putea încerca să mizeze pe intrarea în faliment a Portugaliei sau Italiei. Chiar dacă UE şi-a luat măsuri de precauţie şi este mai bine pregătită decât anii precedenţi să facă faţă unei astfel de tentative, la Bruxelles acest risc este luat în calcul. Cert este doar că UE va trebui cumva să sprijine în continuare Grecia şi în cazul în care va renunţa la moneda euro, fiindcă altminteri intrarea în colaps a întregii sale economii este inevitabilă.

Deci, indiferent dacă Grecia va mai fi sau nu parte a UE, Bruxelles va trebui să ajute. Un atare ajutor nu va fi neapărat mai ieftin decât efortul de menţinere a Greciei în zona euro.

3. Un nonsens geopolitic

Grecia este deja de pe acum parte a instabilităţilor din Balcani, o poartă deschisă pentru refugiaţii din Orient şi Africa şi o aliată tradiţională a Rusiei. Vor cu adevărat statele membre ale UE să expedieze o astfel de ţară în izolare, cu toate riscurile geopolitice care derivă de aici? Se pare că nu. În ultimele zile, mulţi politicieni europeni aduc argumente de ordin geopolitic şi nu economic în sprijinul menţinerii Greciei în zona euro.

4. Tsipras a înţeles, în sfârşit

Există numeroase voci la Bruxelles, demne de a fi luate în serios, care susţin că reuniunea miniştrilor de Finanţe europeni de la Riga a fost un moment de cotitură. Premierul elen Tsipras a realizat în sfârşit că nu mai are în mână niciun atu, şi s-a decis să schimbe o serie de negociatori. Aparent, fosta troică are din nou a face cu oameni care înţeleg despre ce e vorba în locul idealiştilor din ultima vreme.

5. Uniunea este şi va rămâne o uniune

Dacă Grecia va părăsi zona euro, uniunea monetară nu va mai fi una care să-şi merite titulatura. Măcar sub aspect psihologic, ar apărea mai mult ca o asociaţie de case de schimb valutar. Tentaţia unei integrări mai strânse, economice dar mai ales politice, s-ar estompa substanţial. Cu efect fatal pentru ideea europeană cultivată în ultimele decenii. Aşa stând lucrurile, ţările cu pondere din interiorul UE vor face tot ce le stă în putinţă pentru a împiedica o atare evoluţie.