Biedermann şi incendiatorii

"Omul negru a venit..." era un joc îndrăgit de copii pe vremea când telefonul inteligent încă nu se inventase, iar ştirile erau privite seara la televizor sau citite în ziar dimineaţa. Jocul copilăriei noastre, menit să ne sperie, n-a dispărut cu adevărat. Numai că, în ziua de azi, îl joacă adulţii. Spătămână de săptămână, lunea, când Pegida (Patrioţi europeni contra islamizării Apusului) cheamă la proteste în diverse oraşe germane.

Mii de occidentali susţin că se tem de islam şi îşi exprimă public spaima prin marşuri organizate. Mii de occidentali, chiar ceva mai mulţi, fac front comun contra acestora, cu sprijin verbal din partea politicienilor de aproape toate orientările. Contra-demonstranţii denunţă caracterul xenofob al marşurilor Pegida. Mulţi au dreptate, puţini ştiu cu adevărat cum stau lucrurile. Se pune întrebarea dacă toţi protestatarii Pegida merită mânia contra-demonstranţilor şi criticile politicienilor. Lipseşte clasificarea corectă a noului fenomen. Şi este periculos fiindcă subiectul riscă să scape, politic, de sub control.

Contra tuturor străinilor

Mişcarea Pegida în sine e periculoasă din cauză că propagă o anume viziune asupra islamului. La început era vorba despre islamiştii ucigaşi, fanaticii care omoară în numele lui Allah, care execută ostatici în faţa camerelor de luat vederi. Între timp, marea parte a demonstraţiilor care au loc lunea este îndreptată contra islamului, în general.

Până la urmă, Pegida i-a băgat în aceeaşi oală şi pe solicitanţii de azil, pe refugiaţi şi cam pe toţi cei care "ameninţă" Apusul. Mişcarea s-a mutat în stradă şi îndeamnă la "salvarea Germaniei". Pegida - un forum cu soluţii simple. Şi dacă ar fi numai atât. Mai periculos devine când un partid, reprezentat în trei parlamente regionale, adică "Alternativa pentru Germania" (AfD), sprijină acţiunile mişcării.

AfD - portavocea Pegida în Parlament

Aproximativ 30% din germani sunt de părere că Pegida este o mişcare legimită. Printre aceştia se găsesc mulţi simpatizanţi ai AfD. Părţi ample din AfD - despre care mulţi au ajuns să creadă că e un partid xenofox şi nimic mai mult - sunt incendiatori deghizaţi în straiele unui "Biedermann" (aluzie la textul dramatic al lui Max Frisch "Biedermann şi incendiatorii" n.r.). Faptul că formaţiunea eurosceptică a devenit populară cu tonuri xenofobe mai ales în estul Germaniei nu-i o întâmplare.

În timp ce, în vestul Germaniei, Pegida nu prea reuşeşte să convingă, oamenii din noile landuri federale sunt mai uşor de atraşi contra tot ceea ce "nu e german". Când la Dresda se scandează "Noi suntem poporul!" nu mai sună ca în ´89, la Leipzig. Sună a marginalizare: "Voi, musulmanii, nu sunteţi de aici. Solicitanţii de azil şi refugiaţii - la fel!" Iar AfD se comportă ca mentor al mişcării, portavocea Pegida în Parlament căci protestele se mută acolo. O alianţă cu consecinţe. Des lăudata clasă de mijloc începe să cotească spre dreapta - cu efecte la nivel educaţional şi pe termen lung.

Pegida - protestul Estului

De la o săptămână la alta, observatorii protestelor care au loc lunea, la Dresda, identifică oameni de rând - pensionari, casnice sau tineri cu studii, unii având şi copii - alături de neonazişti, binecunoscuţi de autorităţi. Amploarea mişcării e înfricoşătoare. Este ca un protest general est-german faţă de multiculturala Germanie de Vest.

Între timp, protestul s-a extins. Germanii se tem de sărăcie. Pe fondul pensiilor tot mai scăzute, costurile generate de refugiaţi sporesc. Experienţele trăite după reunificare par să alimenteze tabăra celor care se simt, sau chiar sunt, perdanţii transformărilor din '89. Un şantier uriaş pentru clasa politică germană. Dar, deocamdată, partidele se limitează la a-şi exprima indignarea, cedându-i terenul formaţiunii "Alternativa pentru Germania".