Acţiunile Turciei - un rezultat al fricii

Turcia se află pe drumul cel mai drept către dezastru. Vărsări de sânge sunt rezultatul atentatelor din metropolele ţării, vărsări de sânge sunt rezultatul campaniei împotriva kurzilor din estul Turciei. Ţara este în stare de necesitate în urma tentativei de lovitură de stat şi a efectelor  sale, iar războiul din Siria ameninţă să se extindă.

Numeroasele pierderi de vieţi omeneşti şi teama de a deveni ei înşişi victime ale unui atentat i-au făcut nervoşi pe turci. Chiar dacă guvernul de la Ankara tot promite că va pune capăt terorii, instabilitatea devine tot mai pronunţată.

Cel mai mic numitor comun este frica

Turcii nu trebuie doar să se descurce cumva cu frica de atentate, ei trebuie să se mai descurce şi cu altceva: Cu frica de renunţare la democraţie. După puciul eşuat de vara trecută, mii de oameni au fost arestaţi şi şi-au pierdut locurile de muncă. Arestaţi nu au fost doar simpatizanţii predicatorului Gülen. Orice potenţial adversar al partidului de guvernământ AKP poate de atunci deveni o ţintă.

Guvernul toarnă gaz pe foc şi prin prigoana împotriva partidului kurd HDP. Falia din societate devine astfel tot mai adâncă. Mulţi dintre cei aflaţi acum la închisoare au câutat până de curând împreună cu AKP soluţii pentru rezolvarea conflictului cu kurzii. Înlăturarea unui partid ales de electorat nu are nimic a face cu democraţia!

Şi mai îngrijorătoare este situaţia presei din Turcia. Abia dacă mai există medii libere şi critice la adresa regimului Erdogan, care să nu se autocenzureze şi ai căror editori să nu fie arestaţi.

Complicată este şi situaţia în care se află cei aproape patru milioane de refugiaţi, care se află în prezent în Turcia. Frustrarea sirienilor este imensă. Ei nu cred că au perspective în Turcia şi nu cred că vor putea rămâne în ţară pe o durată nedeterminată. După intervenţia militară din Alep e de aşteptat un nou aflux de refugiaţi, ceea ce ar putea agrava suplimentar tensiunile sociale. Situaţia este îngreunată suplimentar de punerea sub semnul întrebării, în permanenţă, a înţelegerii cu UE vizându-i pe refugiaţi.

De ce este necesară acum modificarea Constituţiei?

Pe fundalul acestui noian de probleme, implicarea lui Erdogan pentru o reformă constituţională aptă să permită un sistem prezidenţial după model american sau francez este de-a dreptul surprinzătoare. Atacul terorist de la Istanbul, comis cu o săptămână în urmă, a demonstrat o dată în plus că există chestiuni mult mai presante: Guvernul trebuie să soluţioneze primejdia teroristă, fiindcă dublul atentat de sâmbătă a fost doar unul dintr-o multitudine de astfel de atacuri comise pe parcursul anului 2016.

Terorismul se răspândeşte clar în Turcia şi influenţează deja masiv viaţa de zi cu zi a oamenilor. De aceea, problema necesită întreaga atenţie a autorităţilor şi trebuie să implice toate energiile politice ale ţării.

Mobilizare naţională

În discursul susţinut miercuri în faţa responsabililor locali, în cadrul unui eveniment devenit tipic pentru Erdogan, preşedintele a chemat la mobilizare naţională împotriva terorii. Turcii trebuie să fie uniţi iar duşmanii trebuie să ştie că riposta nu va întârzia, a declarat vorbitorul.

El le-a cerut de asemenea responsabililor locali să raporteze activităţile suspecte care au loc în comune, fiindcă cine poate cunoaşte mai bine situaţia din gospodăriile turceşti decât ei? Dar acest îndemn se află în contradicţie cu apelul său la unitate adresat poporului. Nu doar fiindcă înseamnă o intruziune în sfera privată a turcilor ci fiindcă încurajează delaţiunea. Societatea, şi aşa traumatizată, este astfel intimidată suplimentar.

Formaţiunea de guvernământ AKP prezintă cu mare pompă un ultim omagiu tuturor victimelor atentatelor. Dar nu este îndeajuns. Mai util ar fi un plan concret de reinstaurare în Turcia a păcii şi unităţii sociale.

Seda Serdar /ia