A eşuat federalismul în criză? Nu, evident!

Un străin cu domiciliul permanent în Germania are de ce să se mire în aceste zile. Este fascinant cu câtă implicare, ba chiar cu câtă poftă se practică în presa germană denigrarea Germaniei. În legătură cu carenţe evidente ale eforturilor de gestionare a crizei coronavirus, ţării i se atestă o "nouă incapacitate germană", se vorbeşte despre "eşecuri politice multiple", de "eşecuri de structură", ba chiar de "eşec de stat".

Poate că germanii au această particularitate de a se mişca cu plăcere către extreme. Astfel, pendulul se mişcă acum către cealaltă extremă, după ce, cu un an în urmă, în timpul primului val al pandemiei, germanii se lăudau, spre stupoarea străinătăţii, de modul extraordinar, în comparaţie cu alţii, în care au reuşit să rezolve lucrurile. În context este remarcabil unde s-a găsit hiba: este structura federală a statului german.

Constituţia trebuie respectată

La mijlocul anilor 1980, filozoful Jürgen Habermas a găsit o alternativă elegantă la conceptul de patriotism etnic, împovărat din raţiuni istorice. El a recomandat cultivarea unui patriotism al legii fundamentale. Propunerea sa a fost primită preponderent cu gratitudine. Legea fundamentală germană organizează consecvent statul în paza principiilor federale.

Unul din principiile fundamentale ale Germaniei postbelice este implicarea multor actori diferiţi în luarea deciziilor, în aşa fel încât răspunderea să cadă pe mai mulţi umeri. Dintr-un motiv întemeiat: ultima dată când statul a fost centralizat conform principiului "un popor - o ţară  - un Führer", totul s-a sfârşit, după cum se ştie, într-o catastrofă. De aceea ţara nu poate fi acum guvernată centralizat, aşa cum mulţi doresc în clipa de faţă. Printr-o adaptare la specificul local a sistemului britanic de "cheks and balances", în Germania s-a dezvoltat în decursul anilor o practică a identificării compromisului.

Federalism versus centralism

În situaţii de criză, dezavantajele acestui sistem ies la iveală. Federalismul combinat cu democraţia este complicat, lent şi scump. Căutarea compromisului şi consensului necesită timp şi efort până la vlăguire. În perioade de criză apare impresia că la guvernare se află nişte ezitanţi, iar morişca de stat este gripată cu nisip. Mulţi devin nesiguri din această cauză şi îşi doresc un lider sau o lideră care să le arate calea de urmat. E de înţeles.

Din dilema centralism versus federalism s-ar putea ieşi printr-o soluţie temporară. S-ar putea, de pildă, adopta o lege de protecţie împotriva catastrofelor, valabilă la nivel federal, cu prerogative extinse pentru guvernul de la Berlin. În prezent protecţia împotriva catastrofelor revine landurilor federale. O altă posibilitate ar fi modificarea legii de protecţie împotriva infecţiilor, astfel încât guvernul federal să aibă mai multe posibilităţi, legate de condiţii clar definite.

Identificarea compromisului

În context nu trebuie scăpate din vedere următoarele două chestiuni: concentrarea puterii în câteva mâini nu înseamnă diminuarea primejdiei de a se lua decizii greşite. În acest sens există destule exemple, chiar şi acum, în timpul pandemiei de coronavirus. Fraţa, de pildă, un stat centralizat, nu este un exemplu de bună gestionare a crizei sanitare.

În al doilea rând, este posibil ca democraţia şi federalismul să fie lente şi costisitoare, dar pe termen lung sunt mai ieftine şi mai eficiente decât autocraţia sau dictatura. Germania a făcut experienţe pozitive cu asta, vreme de decenii.

Şi din acest motiv Germania a fost admirată şi invidiată la nivel internaţional, nu doar pentru automobilele de calitate pe care le fabrică. Numeroşi străini nu vor să vină în Germania doar pentru a-şi găsi un  job şi a câştiga mai bine, ci fiindcă pot trăi în Germania bine, în siguranţă şi libertate.