2015 a fost un an îngrozitor

2015 a fost un an înspăimântător şi apăsător. Un an al crizelor, războaielor şi catastrofelor. Un an în care vechea ordine s-a destrămat, un an de demonstrare a forţei, un an al terorii monstruoase la Paris, Beirut, Bamako şi aiurea, un an al marilor migrări, al transformărilor politice şi sociale. A fost şi un an de final de epocă? O cezură istorică?

În 1989, istoricul american Francis Fukuyama postula finalul istoriei. Era sigur că, după implozia statelor comuniste, democraţiile liberale occidentale vor triumfa. Un sfert de secol mai târziu se poate spune cu certitudine că s-a înşelat. Dimpotrivă, în lume s-a instalat o mare dezordine politică. Lumea se clatină din temelii iar epicentrul cutremurului se află în Orientul Mijlociu.

Ascensiunea Statului Islamic a schimbat o întreagă regiune

Se credea că nu se poate rezolva nimic în Orientul Mijlociu atâta timp cât nu se rezolvă conflictul din Palestina. Acum este sigur că viitorul palestinienilor trebuie rezolvat, dar acest conflict a alunecat în 2015 în plan secund. Razanta ascensiune a aşa-numitului "Stat Islamic", brutalitatea fără margini a teroriştilor săi, încercarea acestei entităţi de a pune mâna pe putere în Siria şi Irak, voinţa sa de a înfiinţa un califat conform tradiţiilor timpurii ale islamului a schimbat situaţia în tot Orientul Mijlociu. Ordinea de până acum, stabilită după Primul Război Mondial, dispare după nici o sută de ani. Kurzii visează din nou la un stat propriu. Sirienii şi irakienii, dimpotrivă, se tem că statele lor fie vor dispărea, fie vor deveni de nerecunoscut.

Terorismul se răspândeşte din Orientul Mijlociu. Din Bangladeş şi până în Mali, islamismul zdruncină ţări şi continente. Criza se întinde din Asia şi până în Africa şi sursa poartă diverse denumiri. Ba Al Qaida, ba Boko Haram, ba al Nusra sau Al Shabaab. Tentaculele sale ajung până în Europa. Parisul a fost de două ori atacat de terorişti şi continentul european a devenit nesigur. În ciuda mulţimii de refugiaţi pe care îi primesc cu precădere Germania, Suedia şi Austria, Europa îşi închide graniţele. Certurile între state sunt la ordinea zilei. Ascensiunea forţelor populiste de dreapta este evidentă şi naşte îngrijorare iar răspunsurile politice şi sociale la acest fenomen întârzie.

Europa a asistat la un război în faţa porţilor sale. În Ucraina. Totuşi, s-a reuşit îngheţarea acestui conflict şi graţie cooperării franco-germane. Dar atât şi nimic mai mult. În context, s-a putut constata cât de slabă este UE la capitolul politică externă. Europenii nu sunt suficient de mobili, nu au încredere unii în alţii şi nu se încumetă să facă prea mult. Merkel a declarat în plină criză a refugiaţilor: "Vom reuşi". Dar celelalte state din UE nu i-au răspuns cu un "yes we can" hotărât. În schimb, manifestă dubii şi teamă. Este mult prea puţin pentru un actor care vrea să aibă un cuvânt de spus în politica internaţională.

Rusia s-a reîntors în arena mondială

2015 a consolidat două fenomene: Rusia s-a întors, în ciuda tuturor sancţiunilor, pe scena politicii globale. Putin şi-a reabilitat ţara prin politica sa de forţă. Iar SUA conduse de Obama se concentrază asupra problemelor proprii izolându-se. Ţara este marcată de campania electorală dar şi de convingerea lui Obama, care mai are un an de mandat, că America nu mai poate şi mai ales nu mai vrea să rezolve toate problemele lumii.

2015 nu înseamnă sfârşitul unei epoci. Devine însă tot mai clar că toate crizele capătă un caracter global şi devine tot mai dificilă identificarea unor soluţii globale. Drept urmare, politica se rezumă tot mai pronunţat la nivelul naţional, iar ONU devine o simplă scenă. Pentru apariţii, dar nu şi pentru soluţii. De aceea, 2015 a fost un an apăsător, dificil, îngrozitor. Cu atât mai mult cu cât speranţele de mai bine în 2016 sunt infime.