Comentariu: Şi misiunea Awacs are nevoie de aprobare

Nu, nu este o misiune de luptă. Deocamdată nu. Tocmai de aceea, în chestiunea participării cu avioane de recunoaştere Awacs la misiunea NATO de supraveghere a teritoriului turc guvernul de la Berlin consideră că nu are nevoie de mandat din partea Bundestagului.

Şi, totuşi, staţionarea avioanelor Awacs în Turcia indică mai degrabă o abordare militară a conflictului comparativ, de exemplu, cu zborurile de rutină în spaţiul aerian al statelor estice membre ale NATO, desfăşurate de la debutul crizei din Crimeea. Aprobarea acestei misiuni s-a dorit a fi, în primul rând, un semnal politic adresat Rusiei: Alianţa îşi arată prezenţa şi e cu ochii "din aer" pe Kremlin.

Adversarii deciziei Berlinului de a nu implica Bundestagul în noua operaţiune NATO invocă experienţa trecutului. În 2003, în timpul războiului din Irak, pe vremea guvernului social-ecologist, soldaţii germani s-au aflat în misiune în avioane Awacs neînarmate în spaţiul aerian al Turciei, fără aprobarea Parlamentului. Grupul parlamentar liberal, FDP, a depus atunci plângere la Curtea Constituţională de la Karlsruhe. În 2008 a primit câştig de cauză.

În contextul misiunilor militare în care există concret iminenţa unor ciocniri armate, decizia de participare necesită aprobarea Parlamentului, au conchis judecătorii. Sentinţa a fost o palmă dată factorilor de decizie politici din 2003. Judecătorii de la Karslruhe au admis faptul că, în cazul soldaţilor germani aflaţi în misiune în Turcia, a existat pericolul concret al unui atac irakian asupra Turciei.

Evaluarea guvernului federal

Revenim în anul 2015. Executivul de la Berlin susţine că, în actuala situaţie, nu există un pericol real. "Miliţiile jihadiste nu dispun de forţe aeriene şi nici nu se întrevede vreo intenţie politică a regimului Assad de a ataca Turcia. De asemenea, nu există indicii concrete privind o intervenţie aeriană a Rusiei contra Turciei." se specifică în scrisoarea adresată Parlamentului german.

Explicaţia executivului pare plauzibilă, dar să nu uităm de doborârea unui avion de luptă rusesc la graniţa turco-siriană. Momentul 24 noiembrie 2015 a generat tensiuni în lume, a zguduit bursele, iar relaţiile între Turcia şi Rusia au fost îngheţate.

Iar incidentului aviatic din regiunea de criză i-a mai urmat ceva: câteva zile mai târziu, la Bruxelles, a avut loc o reuniune a miniştrilor de externe ai ţărilor NATO privind relaţia cu Rusia. Printre altele s-a decis misiunea Awacs, respectiv participarea Bundeswehr la această misiune.

În Germania, informaţia a început să circule cam pe la începutul lui decembrie. Căci responsabilii politici de la Berlin discutaseră deja mandatul Bundestagului pentru misiunea soldaţilor contra organizaţiei "Statul Islamic" şi aprobaseră deja participarea.

Cam patru săptămâni au trecut de atunci. Ar fi fost timp până acum ca Parlamentul sau experţii săi să fie măcar consultaţi în privinţa aspectului juridic al prezenţei soldaţilor germani la bordul avioanelor Awacs. Dacă e adevărat că scrisoarea cabinetului chiar a ajuns în Bundestag abia în ultima zi lucrătoare de dinaintea Crăciunului - cum se vehiculează acum - e cam ciudat şi, probabil, relevant pentru un eventual control constituţional în următorii 5 ani.

Acum şapte săptămâni, în clădirea Parlamentului (Reichstag), se celebra împlinirea a 60 de ani de la înfiinţarea armatei federale, Bundeswehr. Iar rolul "armatei cu girul parlamentului" era lăudat. Nicăieri în lume, declara preşedintele Bundestagului, Norbert Lamment, nu mai există un asemenea exemplu: ancorarea armatei într-un stat democratic cu legitimare parlamentară. O caracteristică ce presupune o obligaţie. La fiecare decizie, de fiecare dată din nou.