O rețetă de descompunere la firul ierbii
3 septembrie 2021
Nici stânga retardă iliesciană nu a reușit să guverneze eficient într-o coaliție, dacă e să ne amintim fie și numai de convulsiile și șantajele din vremea „patrulaterului roșu“, nici dreapta mereu în convalescență nu a fost capabilă să-și asigure stabilitatea guvernării alături de partenerii de coaliție.
Demiterea lui Stelian Ion din fotoliul de ministru al Justiției a scos la lumina zilei criza coaliției PNL-USR PLUS-UDMR, care în realitate mocnește de la începutul guvernării, dar mai ales din momentul în care guvernul a încăput pe mâinile lui Florin Cîțu.
Un episod fierbinte din sânul coaliției, dar care s-a dovedit a fi unul tranzitoriu, a fost demiterea lui Vlad Voiculescu din fruntea Ministerului Sănătății. Un altul, petrecut la începutul lunii iulie, consemnează demiterea liberalului Alexandru Nazare de la cârma Ministerului de Finanțe. Aceasta, în ciuda faptului că, în primele cinci luni ale anului, veniturile bugetare au crescut iar agențiile internaționale de anamneză a economiilor lumii nu au scăzut ratingul de țară. Și mai sunt și alte realizări ale fostului ministru de Finanțe.
Trimiterea pe tușă a lui Nazare, operată fără explicații plauzibile din partea premierului Cîțu, a urmărit în fapt înlăturarea din executiv a unui apropiat al lui Ludovic Orban, posesorul unor pârghii prin care acesta putea să asigure un plus de electorat din teritoriu favorabil actualului președinte al liberalilor la Congresul PNL din 25 septembrie.
Mirosul puterii politice l-a corupt pe șeful executivului, atrăgându-l într-un joc periculos pentru stabilitatea guvernării. Aceluiași scop al premierului de a accede la cârma PNL i s-a supus și demiterea fulgerătoare a ministrului de la Justiție Stelian Ion. Miza lui Cîțu e de bătaie mai lungă și privește în realitate numirea unor noi procurori de rang înalt în funcții de conducere care să fie atașați Cotroceniului.
E limpede că arhitectul acestui demers este președintele Iohannis, care tace și face. Desigur, doar spre interesul propriu, întrucât implicarea sa în trebile societății este aproape inexistentă. Cel care a parcurs, „pas cu pas“, drumul de la primar la președinte a învățat meseria nu de șef al statului, ci pe aceea de șef al propriei persoane la Cotroceni.
O moțiune contra naturii
Scena politică este în momentul de față total turmentată, cum de puține ori în cele trei decenii postdecembriste a atins această colcăială la drumul mare. O moțiune de cenzură la adresa propriului guvern, anunțată de alianța USR PLUS, nu a mai fost operată decât de PSD în 2017, în urma căreia guvernul Grindeanu, o marionetă a pușcăriașului Dragnea, a fost trimis acasă.
Socotelile privind asigurarea unei majorități parlamentare care să-l debarce pe Florin Cîțu sunt extrem de complicate. Moțiunea anunțată de USR PLUS nu va putea trece decât cu sprijinul AUR și al PSD. În acest context, președintele USR și co-președinte al Alianței, Dan Barna, a făcut joi seara la Digi 24 o afirmație halucinantă, pe care o reproduc:
„Nu există nicio colaborare cu AUR. Discuția a fost să susțină moțiunea USR PLUS. Susținerea înseamnă semnarea.“
Bun, și mai departe? Ne oprim la adeziunile cu pixul ale parlamentarilor partidului condus de George Simion, Claudiu Târziu și Sorin Lavric? În stilu-i caracteristic, Barna pune paie pe foc după care îl stinge. Cum să nu existe nici o colaborare cu AUR, de vreme ce USR PLUS le-a cerut parlamentarilor tatuați cu figura de matroană a populismului deșănțat al Dianei Șoșoacă „să susțină moțiunea de cenzură?“
Instituția șpăgii în dauna unei bune guvernări
Coalițiile și alianțele dintre partide nu au fost și nu sunt rețete de succes pe scena politică autohtonă. Nici stânga retardă iliesciană nu a reușit să guverneze eficient într-o coaliție, PSD-ul de azi fiind nevoit să cedeze deseori șantajului tovarășilor de drum – e suficient să ne amintim doar de „patrulaterul roșu“ –, nici dreapta mereu convalescentă nu a fost capabilă să-și asigure stabilitatea guvernării alături de partenerii de coaliție.
Ce dovedește acest defect al arealului politic dâmbovițean? Nimic mai mult decât faptul că fiecare partid care guvernează vrea să fure de unul singur, fără a se teme că un altul, cu care s-ar întovărăși, i-ar încurca socotelile. Că nu va fi nevoit, în cazul unei alianțe, să împartă prada.
În mod paradoxal, dacă paradoxul nu ar fi o plusvaloare dâmbovițeană, singura alianță care a guvernat fără mari convulsii a fost construcția contra naturii a Uniunii Social-Liberale (USL), formată din amalgamul PSD-PNL-UNPR-PC și administrată de către duetul Victor Ponta-Crin Antonescu. S-a dovedit că cei doi tineri rechini politici au avut abilitatea de a împărți corect aritmetic prada celor patru ani de guvernare.
Scurtă istorie politicianistă
În urmă cu două săptămâni, Iulian Bulai anunța destul de străveziu actuala criză din coaliție printr-o scrisoare pe Facebook în chip de „tatăl nostru“ politic. Mesajul străveziu al USR PLUS către liberali, livrat prin intermediul scrisorii deschise a lui Bulai, este cuprins într-o singură frază: „Doamne, te rog, dă-le înțelepciune oamenilor din PNL.“
Asta denotă faptul că decizia demiterii ministrului Justiției Stelian Ion nu a fost gândită peste noapte de către premierul Cîțu, această mișcare a șefului guvernului, care riscă să fie una sinucigașă, fiind pregătită mai demult și vizându-i și pe alți membri ai executivului care fac parte din alianța USR PLUS, printre care pe ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene Cristian Ghinea și pe ministrul Transporturilor Cătălin Drulă.
De ce ministrul Ghinea, de exemplu, se află și el în vizorul lui Florin Cîțu? Pentru că ministerul pe care îl conduce va gestiona în următorii ani proiectele și investițiile din bugetul de 80 de miliarde de euro alocat României de către Uniunea Europeană pentru exercițiul bugetar în desfășurare.
Adunând la un loc toate convulsiile de pe scena politică, tragem următoarele concluzii:
1) Klaus Iohannis se dovedește a fi pe zi ce trece, după cum nu l-am bănuit, un agent autosuficient al propriei persoane, iar nu un șef al statului care să se implice în rezolvarea, împreună cu executivul, a nevoilor societății. Altfel spus, Iohannis se arată a fi un președinte pentru neliniștea noastră.
2) PNL persistă în a purta sutana unui partid nereformabil (de altfel, ca toate celelalte partide de pe piața politică), fluturând lideri atât în campaniile electorale, cât și în exercitarea puterii, care sunt atât de puțin animale politice, în sensul bun al cuvântului, precum balta ar da apă bună de băut.
3) A doua cea mai tânără formațiune politică, după AUR, alianța USR PLUS, pe lângă obiectivele absolut salutare din Programul de guvernare, flutură încă de la începutul formării coaliției majoritare demisia de la putere și implicit retragerea sprijinului parlamentar pentru liberali.
4) În fine, avem un PSD care stă la pândă pentru a accede din nou la prada guvernării, având ca document de lucru evanghelia după Dragnea.
Închei prin a spune că timpul nu mai are răbdare și că singurul personaj care ar putea să frâneze dezmățul politic autohton este poporul român. Știu că sună patriotard, pășunist și că exprimă o credință fără sorți de a căpăta viață. Dar altă cale a reformării clasei politice nu există.
Ieșirea în stradă este primul articol, nescris, al Constituției, și primul pas înspre implicarea românilor în tratarea unei societăți care poartă cu sine toate bolile regimului comunist.