Ciudățenia psihologică ce contribuie la răspândirea COVID-19

În plină pandemie, ni se pare mai puțin riscant să împărțim ceașca de cafea cu un coleg de muncă decât să trecem pe trotuar pe lângă un străin care tușește. Felul în care gândim este simplu: pe colegul de serviciu îl știu. Și el mă știe pe mine. Chiar dacă este riscant să ne scoatem măștile de protecție, colegul nu ni se pare amenințător comparativ cu străinul de pe trotuar care tușește. Însă tocmai contactele apropiate cu persoanele cunoscute contribuie la răspândirea rapidă a noului coronavirus, spun specialiștii.

"Amenințarea reală pe care nu o conștientizăm sau pur și simplu o trecem cu vederea este acolo“, explică Tegan Cruwys, psiholog clinician și cercetătoare la Universitatea Națională din Australia. „Sunt rețelele noastre cele mai apropiate: familie, prieteni, comunitățile dragi nouă.“

Cum evaluăm riscurile

În cazul oamenilor cu care ne face plăcere să ne petrecem timpul, pericolul contaminării nu este atât de evident, fiindcă ei nu ni se par amenințători comparativ cu persoanele străine. Când ne identificăm cu cei pe care îi considerăm parte din cercul nostru, cu unul „de-al nostru“, avem sentimentul de încredere și credem că nu ne-ar putea face rău.

Prin urmare, avem tendința de a fi mai puțin suspicioși și mult mai toleranți față de simptomele lor. Față de ei ne asumăm mult mai ușor riscuri, stând împreună, împărțind mâncarea sau îmbrațișându-ne. Dar numai gândind astfel nu înseamnă că persoanele dragi sunt mai puțin periculoase în privința transmiterii bolilor, adaugă Cruwys. "Bolile contagioase nu respectă limitele acestor grupuri", spune ea.

Recent, Germania a atins un număr record de infectări cu COVID-19, 14.500 într-o singură zi – cele mai multe cazuri înregistrate de la debutul pandemiei. Potrivit președintelui Agenției federale pentru controlul și combaterea bolilor, Lothar Wieler, de la Institutul Robert Koch, focarele nu par a fi locurile publice, ca transportul în comun sau locul de muncă. Principala sursă de contaminare ar fi, se pare, cercul privat.

„În sfera intimă, la petreceri, slujbe religioase, nunți. Acolo se strânge lumea“, a afirmat Wieler. „N-ar trebui să avem prea multe astfel de evenimente“, mai spune el.

Nu numai petrecerile și nunțile presupun mulți participanți, ci și grupurile care împărtășesc aceeași identitate socială – oameni care se cunosc între ei și vor să petreacă timp împreună. Cercetările arată că în aceste „mulțimi psihologice“ percepția asupra potențialelor riscuri pentru sănătate este redusă, adică avem tendința de a accepta un comportament mai riscant din partea celorlalți.

Când percepem oamenii ca aparținând aceluiași grup social din care facem și noi parte, explică cercetătoarea în psihologie socială Daniella Hult-Khazaie, de la Universitatea din Keele (Marea Britanie), „vrem să fim mai aproape de aceștia, atât fizic, cât și sufletește“.  

"Există sentimentul reciproc de încredere și respect. Iar lucrul acesta ne face mai puțin vigilenți la riscuri, deoarece îi percepem pe acești oameni ca fiind siguri", adaugă Hult-Khazaie. Modul în care vedem lucrurile este în contrast cu ceea ce simțim vizavi de masele de necunoscuți în mijlocul cărora ne aflăm, de exemplu în autobuz sau la supermarket.

În cazul acestor grupuri, tindem să supraestimăm riscurile pentru sănătate, spune Cruwys. „Suntem gata să-i considerăm pe străini ca pe o amenințare sau un risc“, mai afirmă Tegan Cruwys. Ea menționează și faptul că mesajele adresate populației privind împiedicarea răspândirii noului coronavirus s-au concentrat pe încurajarea populației de a evita contactele în spațiul public.  

Ar trebui să renunțăm la contactele cu familia extinsă și prietenii până trece pericolul?

Dacă ținem seama de felul în care se transmite virusul, pentru a diminua riscul de contaminare, logic ar fi să limităm contactele sociale. Dar, conform epidemiologului și specialistului în sănătate publică Melissa Hawkins, de la Universitatea Americană, o asemenea abordare ar duce la un alt efect al pandemiei: singurătatea, izolarea socială.

„Nu trebuie avut în vedere doar riscul unei infectări, ci și riscurile asupra sănătății mentale, inclusiv modul în care ne putem proteja față de asemenea afecțiuni“, spune Hawkins.

Impactul negativ al pandemiei asupra psihicului uman este deja evident. Conform unui sondaj realizat în Marea Britanie, unul din patru adulți a suferit de singurătate în luna aprilie. Înaintea lockdown-ului, doar unul din zece adulți declara același lucru. Conform unui alt raport, de data aceasta de peste Ocean, procentul celor care manifestă dezechilibre emoționale grave ar fi crescut de la 3,9% în 2018 la 13,6%. 

Cercetările anterioare sugerează că persoanele care suferă de singurătate și au puține contacte sociale prezintă un risc mai mare de deces prematur decât cele care fumează, consumă alcool sau sunt supraponderale.

Balanța între riscul contaminării și conexiunea socială

Atunci când punem în balanță riscul de a ne infecta și nevoile noastre emoționale și sociale, cel mai util ar fi să ne gândim la conceptul de „reducere a daunelor“, ne sfătuiește Melissa Hawkins.

În loc ca oamenilor să li se ceară să rămână pur și simplu acasă și să evite contactele sociale, ar trebui să li se recomande să facă alegeri cu riscuri mai mici. Asemenea recomandări ar fi mult mai suportabile pentru ei. În perioada pandemiei, acestea ar putea lua forma unor „echipe de carantină“ sau „bule de risc“ – cum s-a recomandat în Marea Britanie și Noua Zeelandă – prin care un grup restrâns de persoane cade de acord să-și limiteze cercul social la doar câțiva oameni de încredere.

Conform unui recent studiu comparativ, publicat în revista Nature, în care au fost analizate mai multe modele de distanțare socială, ideea de grup închis este cea mai eficientă în limitarea răspândirii virusurilor.     

În secolul 21, tehnologia face mult mai ușoară menținerea conexiunii sociale, adaugă Cruwys. „A rămâne în contact cu cei apropiați este esențial pentru starea noastră de bine. Dar lucrul acesta nu trebuie să se întâmple neapărat față-n față sau fără să luăm măsuri de precauție, cum ar fi păstrând distanța unii de ceilalți.“