Cine este Alassane Ouattara

Alassane Dramane Ouattara se prezintă în public ca un gentleman. Reputaţia sa este perfectă în occident. Soţia sa este franţuzoaică, iar naşul său de cununie a fost nimeni altcineva decât şeful statului francez, Nicolas Sarkozy.

Ouattara este într-adevăr un om politicos cu bune maniere, aşa cum se şi aşteaptă de la un descendent al casei regale vestafricane Wattara. Totuşi, lungul său marş spre palatul prezidenţial din Coasta de Fildeş l-a transformat într-un om al puterii, care nu cunoaşte compromisul şi care este în stare să se redreseze în urma oricărei înfrângeri, indiferent cât de grea ar fi aceasta.

Ouattara s-a născut în urmă cu 69 de ani în centrul Coastei de Fildeş. Liceul l-a absolvit în Burkina Faso. A studiat economie în SUA, unde a şi făcut carieră la Fondul Monetar Internaţional din Washington. La sfârşitul anilor 80, preşedintele ivorian de atunci, Houphouet-Boigny, l-a readus pe Ouattara în ţară, unde i-a încredinţat mai întâi conducerea băncii centrale, iar mai târziu conducerea guvernului.

După moartea preşedintelui Houphouet-Boignys, în1993, succesor al acestuia devine Henri Konan Bedié. Lui Ouattara nu i s-a permis să candideze, fiindcă nu avea rădăcini ivoriene.

Când, în 1999, preşedintele Bedie a fost alungat de la putere printr-o lovitură de stat a armatei, Ouattara încearcă din nou să candideze pentru suprema funcţie în stat, dar iarăşi fără succes. De data aceasta drumul spre palatul prezidenţial i-a fost barat de noul om forte al ţării, Laurent Gbagbo, sub acelaşi pretext, rasista lege a ivorităţii.

Acesta a fost unul din motivele care a dus, în 2002, la izbucnirea războiului civil, spune astăzi Ouattara. Sute de mii de imigranţi din Burkina Faso, Mali, Niger şi alte ţări s-au trezit peste noapte cetăţeni de categoria a doua.

Ouattara a explicat: "Această chestiune a identităţii a dus Coasta de Fildeş într-o catastrofă. A dus la crime, a dus la masacre în numele naţionalităţii. Oamenii au fost vreme îndelungată trataţi inegal. Aceasta a dus la lovitura de stat, la rebeliunea din nordul ţării. Ar trebui să tragem învăţăminte de aici, să punem capăt urii şi discriminării care au produs toate aceste tensiuni."

Până astăzi circulă zvonul că Ouattara i-ar fi mobilizat pe generalii din nord la luptă împotriva lui Gbagbo. Dovezile nu există însă. Gbagbo însă a folosit această acuzaţie pentru a-l izola pe Ouattara şi a-şi consolida propria putere.

Într-adevăr, Gbagbo a reuşit cu succes să-l ţină pe rivalul său departe de palatul prezidenţial vreme de un deceniu aproape. Acum însă, Ouattara l-a biruit pe el.

În calitate de şef al statului şi de comandant al armatei, el a adresat poporului său următorul mesaj: "Dragi compatrioţi, ne aflăm la o răscruce. Forţele mele republicane au sarcina de a proteja populaţia de atacurile miliţiilor lui Laurent Gbagbo şi de aimpune rezultatul alegerilor din noiembrie 2010. Împreună trebuie să instaurăm pacea. Trăiască republica, Dumnezeu să binecuvinteze ţara noastră Coasta de Fildeş.

La 20 de ani de la data intrării în politică, Ouattara crede că a ajuns la ţintă. Este însă un triumf amar.

Pierderile suferite în lupta pentru putere sunt mari. Renumele său de gentleman a pălit, trupele sale sunt acuzate de comiterea unor masacre în vestul ţării. Gbagbo îi lasă moştenire lui Ouattara o ţară divizată şi pustiită.

Un proverb ivorian spune că atunci când doi elefanţi se luptă are de suferit iarba. În urma luptei dintre Ouattara şi Gbagbo este posibil să nu mai crească iarbă deloc.

Autori: Alexander Göbel/Ioachim Alexandru

Redactor: Petre M. Iancu