Chișinăul negociază cu „Gazprom” pe la spatele Ucrainei

Oficialul moldovean este criticat dur la Chișinău pentru decizia sa, coordonată cu premierul Dorin Recean, de a merge la această întâlnire, în condițiile în care, după o criză energetică fără precedent, Republica Moldova (partea dreaptă a Nistrului) a renunțat la gazul rusesc încă în 2022, debranșându-se astfel de la principala pârghie de șantaj politico-economic a Rusiei. În 2022, concomitent cu invazia asupra Ucrainei, Rusia a folosit gazul ca armă împotriva Moldovei în încercarea de a răsturna guvernarea pro-europeană prin ostilizarea populației și prin compromiterea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Pe de o parte, Rusia impunea un preţ ireal de mare la gaz, iar pe de altă parte forţele pro-ruse, contopite cu crima organizată, speculau scumpirea ca să destabilizeze ţara. 

Moldovenii au plătit odată prețul independenței

Pro-rușii o criticau atunci pe președinta Maia Sandu pentru faptul că nu merge la Putin să i se închine în schimbul unui preț mai bun la gaz. „Nu o să mă apuc să vând o bucată de țară doar ca să avem jumătate de an gaz mai ieftin. Țara noastră este independentă și trebuie să prețuim această independență. Da, este greu acum pentru toți, inclusiv pentru că nu s-au dezvoltat alternative. Proiectele pe care le facem acum vor da rezultate peste 3-5 ani. Acum trebuie să ne descurcăm pornind de la situația în care suntem”, spunea Maia Sandu în 2022.

Moldovenii au rezistat fără gaz rusesc, iar planul Kremlinului a eșuat. Ministrul (Andrei Spânu) care și-a asumat atunci debranșarea energetică de Rusia a fost sacrificat politic, absorbind prin demisia sa toată furia populației pentru creșterea tarifelor. Moldova a fost ajutată de partenerii externi să cumpere gaz de pe piață, chiar dacă preţul era mărit artificial din cauza manipulării de către Rusia – peste 1200 de dolari mia de metri cubi. Pentru a amortiza efectele economice asupra populației, Guvernul moldovean a aplicat un sistem de compensații direct în facturi, acoperind, în funcție de vulnerabilitatea energetică a familiilor, până la 50% din consum. Jumătate din banii pentru compensații au fost oferiți de UE.

O cedare în fața Rusiei pentru curent ieftin din Transnistria?

Moldova a rezistat, iar acum (malul drept al Nistrului) cumpără gaz de pe piață la un preț mai mic decât vinde „Gazprom”. Transnistria încă mai primește gaz rusesc pe care nu-l achită. Cu gaz rusesc primit gratis, regimul separatist produce energie electrică la Centrala de la Cuciurgan pe care îl vinde ieftin Chișinăului. Banii achitați de Chișinău pentru curent acoperă aproape 60% din așa-numitul „buget transnistrean”. Altfel spus, prin aceste plăți, Chișinăul menține regimul separatist pro-rus pe linia de plutire. Asta se întâmplă de peste 32 de ani. Datoria acumulată de Transnistria față de Gazprom depășește 10 miliarde de dolari – bani pe care Tiraspolul nu-i va putea achita niciodată. Chișinăul nu are niciun angajament cu privire la această datorie. Ea este percepută de Chișinău ca „investiție” a Rusiei în menținerea enclavei separatiste transnistrene.

Ucraina a anunțat însă că nu va mai prelungi acordul de tranzit al gazului rusesc prin teritoriul său după 1 ianuarie 2025. Asta înseamnă că Transnistria va rămâne fără gaz în plină iarnă, iar Chișinăul va fi nevoit să cumpere energie electrică scumpă de pe piață prin liniile de interconectare cu România. Tehnic, mecanismul este însă extrem de vulnerabil, deoarece aceste linii trec inclusiv prin teritoriul Ucrainei atacate de Rusia. Mizând pe acest traseu energetic în 2022, Republica Moldova a rămas în câteva rânduri în beznă totală din cauza bombardamentelor Rusiei asupra sistemului energetic ucrainean. Chișinăul construiește în regim de urgență o linie de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău conectată direct la România, dar aceasta va fi dată în exploatare abia la sfârșitul anului 2025. Alte două conexiuni energetice puternice cu România ar urma să fie gata în următorii ani.

Prin urmare, Chișinăul rămâne dependent energetic de Centrala de la Cuciurgan controlată de separatiști. Chiar și curentul livrat Chișinăului de către România trece tot prin nodul energetic al Centralei de la Cuciurgan, autoritățile moldovene neavând niciun control asupra „întrerupătorului”.

Oportunitate de reintegrare a țării

Așa-numita „economie” a Transnistriei se bazează în proporție de 95% pe gaz rusesc livrat gratis. Închiderea robinetului de tranzit de către Ucraina în plină iarnă ar genera o dramă socială în regiunea transnistreană. Autoritățile moldovene susțin că nimeni (nici partenerii externi) nu-și dorește ca Transnistria să se confrunte acum cu o criză umanitară. Aceasta ar genera inclusiv un val de refugiați interni de pe malul stâng pe malul drept al Nistrului. Chișinăul nu este pregătit economic să absoarbă singur acest șoc economic. Dar susține, totuși, că are un plan de criză pentru populația (nu și pentru industria) din regiunea transnistreană în cazul în care „Gazprom” va refuza să-și asume asigurarea Transnistriei cu gaz gratis pe ruta alternativă transbalcanică. Aceasta ar presupune costuri de transport în plus pentru „Gazprom”.

Ministrul moldovean al Energiei, Victor Parlicov, a spus că a acceptat să meargă luni, 25 noiembrie, la „Gazprom”, pentru a întreba concernul rus dacă va livra gaz în Transnistria după 31 decembrie 2024 pe ruta alternativă. Chișinăul are nevoie de un răspuns cu „Da” sau „Nu” de la „Gazprom” ca să pregătească scenariul de criză – când Chișinăul preia, contra cost în avans la preț de piață, livrarea gazelor pentru populația din Transnistria – un plan care, potrivit lui Parlicov, va veni la pachet cu un proiect de reintegrare politică a țării. Adică lichidarea enclavei separatiste și „evaporarea” regimului separatist. Doar că nu este clar ce se va întâmpla în acest caz cu armata rusă de ocupație din Transnistria. Neoficial, cei din Guvernul de la Chișinău spun că militarii ruși de acolo ar încăpea în câteva autobuze și nu ar fi o problemă să se identifice un coridor pentru a fi trimiși acasă în Rusia.

Aspecte extrem de sensibile

Din punct de vedere politic însă, disponibilitatea ministrului Parlicov de a merge la „Gazprom”, după tot ce s-a întâmplat în 2022, este percepută ca o nouă umilință a Chișinăului în fața Moscovei. Unii o egalează cu trădarea de patrie. „Această deplasare este o capcană şi o umilinţă. Luni de zile ni s-a vorbit despre „depolitizarea subiectului gazelor”, că „am scăpat de dependenţa de gazele ruseşti”, ca acum să meargă ministrul la Gazprom”, a comentat expertul în energetică, Sergiu Tofilat.

Și mai este un aspect sensibil de care ministrul Parlicov a spus că este conștient: acceptarea unor discuții cu statul agresor Rusia în spatele Ucrainei, care apără și Moldova de invadatorii ruși. Deocamdată nu este clar cum va amortiza guvernarea de la Chișinău efectele politice ale acestui gest, mai ales că anul 2025 este an electoral, iar acele alegeri parlamentare sunt decisive pentru asigurarea parcursului european al țării.

Capcana rusească pentru ministrul Parlicov

În luna octombrie 2024, o delegație a companiei „Moldova-Gaz” (controlată tot de Gazprom, dar în care are acțiuni și Guvernul de la Chișinău) a fost în vizită la Sankt-Petersburg unde a discutat despre continuarea livrărilor de gaze și după 1 ianuarie 2025, când expiră contractul de tranzit prin Ucraina.

Conform unui document în posesia căruia au intrat jurnaliștii moldoveni, la acea întâlnire „s-a ajuns la înțelegerea” că rușii vor livra gaze spre Moldova și după 1 ianuarie 2025. Doar că punctul final de livrare de către Gazprom se schimbă – nu va mai fi hotarul cu Moldova (așa cum este acum), ci hotarul cu Ucraina. De fapt, asta înseamnă că Gazprom ar vrea ca Moldova să-și asume costuri de transport a gazului rusesc de la hotarul cu Ucraina prin coridorul transbalcanic până în Transnistria sau să convingă Ucraina să permită tranzitul gazului rusesc pentru regiunea transnistreană și după 1 ianuarie 2025. În ajunul vizitei la Gazprom, oficialii moldoveni au evitat să expună o poziție tranșantă în legătură cu acest subiect. Ministrul Parlicov a promis că va susține o conferință de presă imediat după ce va reveni de la „Gazprom”.