Chipurile "Primăverii din Praga"

Fotografiile înfăţişează oameni care se opun tancurilor ruseşti cu mâinile goale sau care construiesc repede baricade improvizate pentru a opri invazia Armatei Roşii. Pe chipurile lor se citeşte disperarea şi furia, fiecare dintre fotografiile alb-negru povesteşte o adevărată dramă a istoriei. Unele au devenit chiar icoane ale istoriei internaţionale a artei fotografice. Vladimir Lammer este autorul unora dintre ele:

„Dimineaţa la şase şi jumătate am ieşit în oraş, când primele tancuri au pătruns în strada Sokolovska. Mi-am luat repede aparatul şi am fotografiat toată ziua,”, a povestit Lammer, în prezent în vârstă de 78 de ani, unul dintre cei mai celebri fotoreporteri ai Cehiei.

Una dintre fotografiile sale a intrat în istorie: portretul unui bărbat care stă singur în piaţa centrală din Praga, privind dezolat tancurile. În ochii săi se întrevede disperarea omului ale cărui vise au fost distruse într-o singură clipă.

„Această amintire nu poate fi ştearsă din memorie”, povesteşte Vladimir Lammer. „Imaginile mă vor urmări toată viaţa. În acele momente, am ştiut cu toţii că s-a terminat cu socialismul cu chip uman. Dacă o ţară socialistă atacă alt stat socialist, este cât se poate de clar că orice ideal a murit.”

Wolfgang Thierse: "1968 a fost un an al speranţei"

Expoziţia intitulată „Chipuri ale Primăverii din Praga – anul 1968 în fotografia cehoslovacă” prezintă lucrări ale unor fotografi celebri, care şi-au riscat adesea propria viaţă pentru a arăta lumii întregi ce se întâmplă cu adevărat la Praga.

Printre vizitatorii fascinaţi de expoziţie se numără şi Wolfgang Thierse, vicepreşedintele Bundestagului german, care îşi aduce aminte încă foarte bine de evenimentele din 1968, pe când era încă student în Berlinul de Est:

„Era un an al speranţei într-un alt fel de socialism, într-o democratizare a regimului comunist, şi de aceea şi un an al dezamăgirilor uriaşe, când tancurile sovietice au spulberat aceste speranţe.”

Viziunea reformatorilor din jurul lui Alexander Dubcek a fost distrusă în mod sângeros. După înăbuşirea „Primăverii din Praga” s-a instalat un sentiment general de frustrare în rândurile populaţiei, iar mulţi au ales calea exilului. Avea să mai dureze 21 de ani până când aşa-numita „revoluţie de catifea” a adus democraţia şi libertatea în Cehoslovacia.