Refuzat, dar nu expulzat

Cazul prezumtivului făptaş din Ansbach, care s-a aruncat în aer în mijlocul spectatorilor adunaţi la un festival într-o piaţă a oraşului, rănind 12 persoane, dintre care trei sunt în stare gravă, ridică multe semne de întrebare. Una din ele se referă la statutul pe care-l avea în Germania acel refugiat sirian. Cererea sa de azil fusese refuzată. Pentru un sirian care vine în Germania dintr-o ţară aflată în plin război este nefiresc. Cei mai mulţi sirieni primesc azil din oficiu.

Prezumtivul făptaş din Ansbach era doar tolerat după respingerea cererii sale de azil. Potrivit unui purtător de cuvânt al Ministerului Federal de Interne, el trebuia să fie de fapt expulzat în Bulgaria. Sursa menţionată nu a putut preciza de ce nu a fost expulzat sirianul, fiindcă expulzările intră în competenţa guvernelor regionale.

În general lucrurile stau în felul următor: cine soseşte în Germania şi poate dovedi că provine dintr-o ţară aflată în război are şanse mari să obţină permisiunea de a rămâne aici. Depinde însă de felul în care se finalizează procedura de azil.

În cazul sirienilor, aşa-numita cotă de protecţie este de aproape 100%. Oficiul Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi (BAMF) foloseşte acest termen pentru a-i califica pe oamenii dintr-o ţară anume, care fie primesc azil, fie li se recunoaşte statutul de refugiaţi, fie au permisiunea de a rămâne în ţară în calitate de oameni toleraţi.

Ce solicitări de azil sunt refuzate?

Persoanele dintr-o aşa-numită "ţară sigură de origine" nu au şanse să primească drept de şedere în Germania. Între ţările care au acest statut se numără cele din Balcanii de Vest, de exemplu Serbia, Albania sau Macedonia. Siria nu este o ţară sigură de provenienţă, dar BAMF decide mereu în funcţie de cazul solicitantului.

În plus, refugiaţii trebuie expulzaţi în prima ţară a UE în c are au pus piciorul, potrivit aşa-numitei "proceduri-Dublin". Germania a suspendat însă temporar această procedură în cazul sirienilor.

Ce se întâmplă când este refuzată o cerere de azil?

Solicitanţii de azil cu cererile refuzate, care nu primesc statut de protecţie în Germania, trebuie, de regulă, să părăsească ţara în termen de 30 de zile. Ei sunt informaţi despre această obligaţie. Apoi au două posibilităţi: ori părăsesc ţara în intervalul de timp amintit, ori depun contesaţie. Dacă nu părăesc ţara de bună voie, pot fi siliţi s-o facă.

În care cazuri este valabilă interdicţia de expulzare?

Dacă o cerere de azil este refuzată, pot exista diverse motive care interzic expulzarea unui refugiat. Dacă, de exemplu, acesta nu deţine paşaport valabil sau nu poate călători din motive medicale, el nu este expulzat pentru un timp.

Interdicţia de expulzare este valabilă şi în cazul în care BAMF constată că solicitantul de azil riscă să se confrunte în ţara de provenienţă cu "primejdii concrete însemnate pentru trup, viaţă sau libertate". În cazul Siriei, războiul este o astfel de primejdie.

Ce înseamnă a fi tolerat?

A fi tolerat înseamnă, potrivit legii, că expulzarea este temporar suspendată. A fi tolerat nu e totuna cu dreptul de şedere. Înseamnă doar că persoana în cauză nu se află ilegal în ţară. Teoretic, ea poate fi oricând expulzată. Statutul de persoană tolerată trebuie solicitat din nou la fiecare şase până la 18 luni. Persoanele tolerate nu se bucură de drepturi depline pe piaţa muncii şi nici de asistenţă socială integrală. În plus, nu au dreptul să părăsească landul federal în care se află. Potrivit statisticii, pe 31 decembrie 2015, în Germania trăiau 155.103 de străini cu statut de persoană tolerată.