Grecia în faliment?

Ţările contributoare insistă ca Grecia să accepte un program de succesiune. Dar "premierul elen Tsipras nu poate înghiţi o asemenea broască decât dacă este bine condimentată", a declarat pentru DW economistul-şef al Commerzbank, Jörg Krämer. "Un compromis ar putea prevedea prelungirea creditelor bilaterale pe o perioadă de 50 de ani, sistarea dobânzilor pentru primii 10 ani şi reducerea suplimentară a dobânzilor, aflate şi aşa la un nivel nesemnificativ", a explicat el.

În plus, ţările din zona euro ar putea propune un schimb. Ar putea renunţa la solicitarea ca Grecia să continue procesul de privatizare şi la reducerea angajaţilor din sectorul bugetar, aşa cum fusese convenit, dacă ţara va combate eficient corupţia şi evaziunea fiscală. Mai ales că partidul de guvernământ, Syriza, şi-a luat angajamente în acest sens, pe durata campaniei electorale. Compromisul ar putea include totodată plata, de către UE, a ultimei tranşe din pachetul de asistenţă, o tranşă în valoare de 1, 8 miliarde de euro.

Dacă va eşua şi următoarea reuniune a miniştrilor de Finanţe din zona euro, programată să aibă loc luni, 16.02, riscul ca Grecia să intre în faliment şi să părăsească zona euro va creşte dramatic. În prezent, experţii estimează că acest risc se cifrează undeva în jurul valorii de 25 la sută. În cazul în care nu se va ajunge la un compromis, Banca Centrală Europeană nu va avea permisiunea să menţină în viaţă un sistem bancar care nu este solvent. Grecia nu va mai beneficia de lichidităţi din partea BCE şi va fi de facto exclusă din uniunea monetară.

Pe de altă parte, Grecia ar putea să încerce să reintroducă în circulaţie drahma. Numeroşi experţi consideră că aceasta ar fi cea mai bună metodă de a face ţara din nou competitivă, printr-o subevaluare masivă, de aproximativ 50 la sută, a monedei naţionale. Într-o astfel de eventualitate, călătoriile în Grecia ar deveni foarte atractive pentru străini. Turismul, principalul sector economic al ţării, ar înregistra câştiguri masive. Şi ieftinirea produselor greceşti pe pieţele internaţionale ar stimula economia ţării. Negativă pentru Grecia ar fi doar scumpirea substanţială a mărfurilor şi serviciilor importate.

Drahma nu constituie o alternativă

Totuşi, noua drahmă ar avea din start un mare handicap. Fiindcă indiferent de ce se va întâmpla, datoriile Greciei nu vor fi şterse. Ele vor exista în continuare, şi anume în euro. O altă primejdie este aceea că grecii vor lua cu asalt băncile pentru a-şi goli conturile înainte ca băncile să le convertească depunerile din euro în drahme lipsite de valoare. Aceasta ar putea ruina băncile greceşti mergând până la paralizarea circuitului financiar al ţării.

Vremuri grele

În absenţa unor credite noi, Grecia nu are cum să facă faţă cheltuielilor curente. Pe cetăţenii ţării îi aşteaptă oricum vremuri grele. Guvernul trebuie să se străduiască să menţină în viaţă sistemele de asigurări sociale, să plătească salariile şi pensiile. Dar măsurile de economisire vor afecta şi infrastructura publică. Spitalele, transportul în comun, serviciile de salubritate, sistemul de învăţământ - toate vor avea de suferit.

Ce ar însemna falimentul Greciei pentru Germania şi UE? Potrivit preşedintelui institutului german de studii economice IFO, Hans-Werner Sinn, falimentul Greciei ar "costa Germania 80 de miliarde de euro. Ieşirea ţării din zina euro nu ar costa însă nimic." Grecia nu va putea să-şi deprecieze moneda, nu va putea redeveni competitivă şi nu va putea să mai ramburseze ceva creditorilor, decât dacă iese din zona euro", a mai declarat expertul.

Guvernul de la Berlin apreciază între timp că ieşirea Greciei din zona euro ar putea fi suportată de restul ţărilor din zona euro, mai ales că alte ţări aflate în criză, cum ar fi Spania, Portugalia sau Irlanda se află din nou pe calea cea bună, din punct de vedere economic. În plus, UE şi BCE au luat între timp măsuri de preîntâmpinare a extinderii crizei din Grecia asupra altor state din zona euro. Între aceste măsuri se numără Mecanismul European de Stabilitate ( ESM), care permite sprijinirea, la nevoie, a statelor, cu până la 500 de miliarde de euro. Pe de altă parte, politica monetară ultra-relaxată, practicată de BCE, asigură relansarea lentă dar sigură a economiei europene.