Ce prevăd tratatele europene în cazuri cum este cel al Greciei

Ceea ce, la început, a părut doar vocea unui ziar bulevardier german a devenit, la Cannes, planul B al liderilor europeni. "Luaţi-le grecilor euro", titra, deunăzi, Bild - iar preţul politic al unei asemenea decizii nu mai pare nimănui prea exagerat. Premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, şef al grupului miniştrilor de Finanţe din uniunea monetară, confirmă: "Nu le putem băga grecilor binele cu forţa pe gât".

Dar nici expulzarea din zona euro nu e la-ndemână. Tratatele europene nu prevăd capitolul „Goodbye, Eurozone!“. Articolul trei din acordurile de la Lisabona plasează uniunea economică şi monetară în miezul existenţei comunităţii europene.

O comunitate, însă, cu două grupuri - poate chiar trei: state care au adoptat moneda unică şi state care gravitează în jurul ei, fie pentru că nu au îndeplinit, deocamdată, criteriile de aderare (cum este cazul majorităţii noilor membri din centrul şi estul Europei) sau, pur şi simplu, nu au interes în a renunţa la propriile monede (cum sunt britanicii, suedezii sau danezii).

Retragerea nu a fost luată în calcul decât prin măsura extremă a ieşirii - numai la cerere, nu prin excludere - din Uniunea Europeană, prevăzută în articolul 50 al tratatului de la Lisabona.

Într-o comunitate în care există state-excepţie care vor dar nu pot şi state-excepţie care pot dar nu vor, se ia în calcul şi varianta modificării normelor pentru statele care clachează.

Drept e că problema Greciei nu ar fi, astfel, rezolvată. Noua drahmă, anemică, ar face doar să crească muntele de datorii. Iar pentru ca ţara să-şi poată pune serios problema reconstrucţiei ar avea nevoie de acces la fondurile structurale ale Uniunii Europene.

Ce paradox: să finanţezi pe cineva care îţi refuză regulile dar să nici nu îţi permiţi să rişti politic, debarcându-l.

Autor: Wolfgang Landmesser (Bruxelles) / cş
Redactor:Rodica BInder