Cazul Assange şi mîna întinsă de Ecuador

Nu pentru a-l salva pe Julian Assange de la închisoarea ce l-ar pîndi în Suedia pentru prezumtivul viol şi abuzuri sexuale, nici pentru a-l scăpa de la o posibilă pedeapsă cu moartea în Statele Unite, unde fondatorul Wikileaks este acuzat de înaltă trădare, s-a decis Ecuadorul să-i ofere acestuia azil.

Rebelul şi controversatul militant pentru transparenţa absolută în spaţiul virtual, este doar o carte de joc într-un poker diplomatic cu urmări deocamdată imprevizibile.

Faptul că Assange s-a refugiat în ambasada ecuadoriană deja în urmă cu opt săptămîni de teama iminentei sale extrădări din Marea Britanie în Suedia, nu este un motiv suficient pentru ca tocmai un regim în care drepturile omului nu valorează prea mult să-i acorde transfugului occidental, azil.

Ironia întîmplării face ca la 16 august, ministrul ecuadorian de externe, Ricardo Patino, să uzeze de un argument imbatabil anunţînd decizia ţării sale de a-l găzdui pe Assange: dreptul la azil este unul din drepturile fundamentale ale omului.

Predecesorul lui Patino, Antonio Parra Gil, a criticat însă decizia guvernului de la Quito, menţionînd că dreptul la azil politic este legitimat doar în cazul în care refugiatul este ameninţat de persecuţii politice sau religioase în ţara sa. Or Assange este pus sub urmărire penală nu din cauza convingerilor sale religioase sau politice...

In răstimp, Londra şi-a făcut cunoscută intenţia de a lua cu asalt la nevoie, ambasada ecuadoriană, spre a împiedica evadarea lui Assange în Ecuador şi spre a facilita predarea acestuia, autorităţilor suedeze. Anunţata intenţie a produs stupoare: a pătrunde cu forţa în ambasada unei ţări străine este inadmisibil, Londra dispune însă în lege de nişte derogări de la aceste reguli, în cazuri speciale. Dacă şi-ar aplica decizia, Londra ar da dreptate celor care întrevăd în Marea Britanie doar braţul lung al Statelor Unite. Dar şi mai mult decît atît, avertizează unii experţi britanici. Ambasadele Regatului Unit dar şi cele ale altor state occidentale ar putea deveni, în varii coluţuri ale lumii, ţinta unor atacuri teroriste.

Deşi nu a trecut de la vorbe la fapte, Londra şi-a văzut condamnată intenţia de acelaşi Ricardo Patino, şeful diplomaţiei ecuadoriene. Ameninţările Marii Britanii sunt „duşmănoase şi insuportabile”.

Criza diplomatică dintre Londra şi Quito ascunde însă un alt conflict: cel dintre Ecuador şi Statele Unite, în care Assange este doar un biet pion pe o tablă de şah. Ministrul ecuadorian de externe consideră că America nu-l va judeca corect pe fondatorul Wikileaks. Republica Ecuador, condusă de preşedintele Rafael Correa, de orientare de stînga, a boictoat ultimul summit american desfăşurat în Columbia, deoarece Statele Unite şi Canada au refuzat să introducă pe ordinea de zi a dezbaterilor chestiunea embargoului împotriva Cubei şi statutul Insulelor Falkland. Pentru Correa, Assange reprezintă ocazia cea mai binevenită de a-şi îndrepta imaginea şifonată – aceea de duşman al jurnaliştilor independenţi. Unul dintre aceştia, editorialistul Emilio Palacio de la ziarul El Universo, a identificat în profilul politic al lui Correa trăsăturile unui dictator. Drept care preşedintele a depus plîngere împotriva ziarului, obţinînd cîştig de cauză în trei instanţe. Palacio a fost condamnat la trei ani închisoare iar ziarul la o amendă de 40 de milioane de dolari.

Intre timp, Correa a iertat publicaţia de plata amenzii iar Palacio a luat calea exilului, stabilindu-se la Miami.

Este puţin probabil că Assange va dori să trăiască pînă la capătul zilelor într-o ţară în care se petrec astfel de lucruri. Totuşi, pe Twitter, fondatorul Wikileaks şi-a exprimat gratitudinea faţă de statul latino-american: "Gracias Ecuador”.