Candidaţii la funcţiile de comisar european întâmpină critici severe

Parlamentul European încearcă să-şi facă simţită autoritatea, luând audierile candidaţilor cât mai în serios cu putinţă. După numirea în fruntea Comisiei a lui Jean-Claude Juncker, Parlamentul se găseşte într-un moment bun, de care intenţionează să profite cât mai mult pentru a-şi consolida influenţa şi asupra Comisiei înseşi. Există totuşi limite, căci Jean-Claude Juncker a negociat la rândul lui, cu multă grijă, componenţa ”cabinetului” atât cu guvernele naţionale, cât şi cu grupurile politice, căutând să realizeze un echilibru între ţări, grupuri şi zone geografice.

Totuşi au existat audieri foarte ofensive, în care unii dintre candidaţi au fost puşi realmente la zid. Publicaţia Express.be relatează pe larg (citând Financial Times) intervenţia deputatului român Siegfried Mureşan (PPE), care i-a adresat grave reproşuri lui Pierre Moscovici în cursul audierilor din comisia specializată: ”Nu putem trece cu vederea performanţa dumneavoastră, eşecul dumneavostră în calitate de ministru de finanţe. Nu ne-am dori în niciun caz ca acelaşi lucru să se întâmple la nivelul Europei.”

Fostul ministru francez Pierre Moscovici s-a apărat spunând că nu are răspunderea eşecului din ultima perioadă de timp şi că, în realitate, pe durata mandatului său, deficitul a fost diminuat. În fine, era un fapt cunoscut de multă vreme că germanii îl consideră pe Moscovici nepotrivit pentru portofoliul afacerilor economice şi era de aşteptat să fie exprimate critici dure mai cu seamă din această direcţie. Este adevărat că Siegfried Mureşan a fost ales pe listele unui partid din România (Partidului Mişcarea Populară), dar legătura sa cu mediul politic românesc este subţire, el activând de fapt în cea mai mare parte a timpului ca expert în cadrul PPE.

Ce-i drept şi administraţia Băsescu a iniţiat o reducere a deficitelor, dar cu toate acesta niciun politician român implicat direct în politicile anilor trecuţi nu ar avea autoritatea să-l execute pe Pierre Moscovici. Nici măcar Emil Boc şi poate cu atât mai puţin el, premierul care nu a putut niciodată să argumenteze susţinerea politicilor de austeritate.

Ar putea fi respinsă candidatura lui Pierre Moscovici? Teoretic, da, deşi este totuşi puţin probabil, căci, aşa cum am mai arătat, noua structură a Comisiei camuflează o discretă ierarhie prin care anumiţi comisari pot fi practic controlaţi de vicepreşedinţii Comisiei. De exemplu, orice propunere a lui Pierre Moscovici va trebui să fie avizată de fostul premier din Letonia, Vladis Dombrovskis, un conservator riguros şi care a fost însărcinat cu coordonarea unui domeniu mai larg în care intră şi afacerile economice. Structura aceasta a fost aleasă tocmai ca replică la toate îngrijorările formulate anterior şi cu scopul transparent de a imprima Comisiei o acţiune mai concentrată şi mai coerentă. Este de bănuit, aşadar, ca dezbaterile din cadrul audierilor să aibă funcţia unor atenţionări privind sensul pe care forţa politică dominantă (PPE) doreşte să-l imprime.

Pierre Moscovici nu este însă singurul candidat care a avut probleme. Cu toate că nu a avut de înfruntat obiecţii atât de tranşante ca ministrul francez, eurodeputata Corina Creţu, propusă pentru politicile regionale, a fost criticată de PPE printr-un comunicat de presă în care se arată că nu a putut explica cum va rezolva problema plăţilor restante ale Comisiei, în valoare de peste 23 de miliarde de euro.

Pe lângă cei evocaţi mai sus, britanicul Jonathan Hill stă însă mult mai rău, căci el nu a primit confirmarea comisiei în care a fost audiat. În ciuda faptului că a părut incompetent, i se va da o a doua şansă săptămâna viitoare. Din motive de altă natură, întâmpină dificultăţi şi spaniolul Miguel Cañete, un om pe care dreapta îl consideră perfect competent, dar care se loveşte de obiecţiile stângii şi mai ales ale ecologiştilor care manifestează în afara Parlamentului. Miguel Cañete, care ar urma să ocupe portofoliul mediului, se loveşte aşadar, mai curând, de o opoziţie extraparlamentară care îi reproşează legături prea intime cu industria petrolieră.

În orice caz, Parlamentul European simte că e momentul să vorbească mai explicit şi să dea prerogativelor pe care le deţine un conţinut real.