Cât de neutră poate fi presa în epoca populismelor?

Alegătorii trebuie să ia decizii bine fundamentate iar sarcina mass-media de a-i ajuta pe oameni să cunoască informațiile și să ia decizii avizate nu a devenit deloc mai ușoară în ultimii ani, de când social media aduc noi provocări atât pentru consumatori cât și pentru jurnaliști. Presa se confruntă cu dileme fundamentale: să țină pasul cu viteza de transmitere a informației în rețelele sociale, să se adapteze la obiceiurile de consum schimbate ale tinerilor? În timp acesta, însă, observă dr. Peer Gebauer, ambasadorul Germaniei în România, ”partidele populiste și extremiste folosesc mult mai bine rețelele sociale pentru a influența alegătorii, lucrează cu informații false, cu subiecte umflate”. Pentru ca alegerile, elementul fundamental al oricărei democrații, să-și poată împlini scopul, ele ”trebuie să aibă loc într-un mediu liber și sigur” iar presa trebuie să le dea oamenilor informațiile corecte, ca ei să ia deciziile în cunoștiință de cauză.

Jurnalistul, independent dar nu și neutru

”Media are sarcina să monitorizeze politica și să o evalueze, dar nu să facă politică, nici misionarism”, a punctat ambasadorul Gebauer, care a deschis, joi, 14 noiembrie 2024, la Institutul Goethe din București, cea de-a zecea conferință mass-media româno-germană, organizată de diplomația federală împreună cu Deutsche Welle.

În superanul electoral 2024, dezbaterea a fost dedicată acoperirii mediatice a alegerilor în condițiile provocărilor generate de partidele extremiste și populiste de dreapta. Germania și România au multe în comun și nu doar lucruri bune - iar un element mai puțin fericit este că ”în ambele țări, partidele populiste de dreapta sunt pe cai mari”, ceea ce înseamnă ”vremuri dificile pentru democrație, pentru jurnalism, pentru noi toți”, a remarcat în salutul de bun venit Alexandra Scherle, coordonatoarea redacției în limba română a Deutsche Welle.

”Victoria lui Trump în Statele Unite le-a dat un nou avânt suveraniștilor, naționaliștilor, populiștilor. Trendul populist, trendul naționalist este în ascensiune în toată Europa. Ca jurnalișți nu ne ajută cu nimic să disperăm, să ne pierdem speranța”, a subliniat Scherle, dând exemplul recentelor alegeri din Republica Moldova și a ingerințelor rusești fără precedent demascate de presa de acolo. ”Sunt lucruri care pot fi făcute în orice circumstanțe. Investigațiile de acest fel ajută la apărarea democrației și le arată oamenilor cât de fragil este totul, cât de repede am putea pierde libertățile pe care le avem și cât de vigilenți trebuie să fim în fiecare zi în fața oricărui tip de asalt asupra democrației”.

Invitatul german al conferinței, jurnalistul DW Hans Pfeifer, este specializat în extremismul de dreapta și a împărtășit celor prezenți considerente teoretice și practice din experiența sa de reporter de teren și de analist al fenomenelor naționaliste și populiste. Totul, acceptând de la bun început că ”toate partidele manipulează, pentru că asta e natura lor, sunt grupuri de interese - doar că unele ies din cadrul constituțional”. Iar ”când elementele fundamentale ale democrației sunt în pericol, jurnalistul nu poate fi neutru. Trebuie să fie independent dar nu poate fi neutru”.

Jurnalism pe măsura agendelor politice radicale

În discuția moderată de Septimius Pârvu, specialist în procese electorale la think-tank-ul bucureștean Expert Forum, Pfeifer și-a ilustrat argumentația folosindu-se de întâlnirea pe care a avut-o cu un lider local din Saxonia-Anhalt al partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), întâmplător șvab bănățean, născut în 1978 la Timișoara, Hans-Thomas Tillschneider. ”Am făcut un interviu cu el. Era un om curtenitor, politicos, și-a prezentat pozițiile care păreau radicale dar în limitele a ceea ce numim democrație, am avut o discuție foarte în regulă. Ce m-a frapat apoi a fost discursul ținut în fața alegătorilor: tonul a fost cu totul altul decât în interviu. M-a speriat pentru că pe alocuri a urlat de-a dreptul. A avut loc și o contramanifestație, împotriva AfD, așadar, de foarte mici dimensiuni. Iar acest deputat regional a promis că - și redau literal - când vom guverna țara, alte vremuri vor veni pentru șleahta asta”. Este, spune jurnalistul, un atac fundamental asupra modului în care înțelegem cultura democratică, cu disputele ei și cu opiniile diferite.

Aceste partide, mai remarcă expertul media de la Berlin, au nu doar o cu totul altă înțelegere a regulilor unei societăți democratice ci și o tehnică specială de a se vinde foarte bine și a-și camufla agenda ascunsă, cea pe care o etalează când sunt între ei, cum discută la întâlnirile lor închise, pe blogurile personale. Abia acolo iese la suprafață agenda lor nedemocratică. Or, ”un partid care iese din zona democrației, care pune la îndoială separarea puterilor în stat, trebuie tratat pe măsura agendei sale”, inclusiv de către reporteri, este de părere jurnalistul german.

Populism, mod de identificare

Pfeifer a încercat și o definire a populismului - și a făcut-o recurgând la aportul teoretic al politologului Hans Vorländer, de la Universitatea Tehnică din Dresda. Este vorba despre cinci criterii: populismul proclamă primatul poporului și se reclamă ca voce unică și autentică a oamenilor simpli; populismul împarte între ”noi”, poporul adevărat și normal, și ”ei”, cei care nu aparțin grupului nostru și sunt anormali (minoritățile de orice fel, migranții, grupurile marginale); populismul se consideră o contrapondere la elite, fie ele politice, economice sau culturale, în condițiile în care oamenii de rând nu ar putea avea aceleași interese cu liderii, întotdeauna corupți și clar dușmani ai poporului; populismul se bazează pe lideri carismatici, pe figura paternalistă a conducătorului; populismul postulează omogenitatea poporului așa că noi, populiștii, vorbim în numele tuturor și rezolvăm noi toate lucrurile, cum face și liderul carismatic, și o fac într-un limbaj simplificat, într-o retorică accesibilă și degrabă mobilizatoare.

”Este o provocare fundamentală pentru societatea deschisă: sunt puse practic în discuție principiile de bază ale existenței democrației”, constată Pfeifer și observă că Donald Trump, în Statele Unite, este pe picior de război cu separarea puterilor în stat și spune deschis că nu va respecta regulile democratice. La fel se întâmplă și în Germania, unde cel mai influent lider din AfD, amendat deja de două ori anul acesta, a promis că dacă va guverna va face curățenie în justiție.

”Apariția social media a avut efectul apariției tiparului”

Societatea deschisă este vulnerabilă iar jurnaliștii au sarcina de a-i apăra valorile și de aceea nu se poate vorbi despre neutralitate sau imparțialitate în această meserie, adaugă Pfeifer. ”Nu am voie să avantajez sau să dezavantaje partide, să fac reclamă, trebuie să abordez orice partid cu aceeași severitate, că e vorba despre corupție, scandaluri sau despre o politică prost făcută”. Există și aici anumite nuanțe dar și riscuri, pe care ambasadorul Gebauer le-a punctat: ”Presa trebuie să privească politica în mod critic dar să nu critice doar de dragul criticii”. Și a dat exemplul Germaniei, unde, în ultimii ani, ”s-a observat, pe fondul misionarismului media, o decuplare a unei părți a societății. Nu s-a obținut convingerea celeilalte părți ci o scindare a societății.

S-a schimbat jurnalismul clasic din cauza platformelor sociale și a marilor companii de IT care schimbă regulile jocului? E o întrebare la care, crede Pfeifer, chiar cei care fac presă trebuie să afle răspunsul, pentru că ”cetățenii percep cu totul altfel mass media. Tik-tok e Deutsche Welle, e comedie, este un ziar particular, este un serviciu secret chinezesc. Pentru tot mai mulți oameni, înțelegerea mass-media nu mai este cea care a fost - și asta are consecințe”.

Cu finanțări opace dar mărunte, e o surpriză că astfel de mișcări ajung în mainstream - și reușesc organizându-se foarte bine în social media, cu ferme de boți și de trolli care răspândesc în rețelele sociale mesajele radicale, cu reclame false. Până la urmă, evidențiază Alina Bârgăoanu, decana Facultății de Comunicare și Relații Publice de la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, ”apariția social media a avut efectul apariției tiparului”. Și asta, adaugă experta, pentru că a permis răspândirea retoricii antisistem care a vizează orice sursă de autoritate, pentru că a dat populiștilor putere printre cei - sau asupra celor - rămași în urmă, i-a revoltat împotriva elitelor de la centrul sistemului, că vorbim despre partide, instituții sau mass media, împotriva elitelor din educație și chiar a științei. În plus, s difuzat nostalgiile. Pe scurt: a adus în mainstream mișcările radicale. ”You are the media now!” este principiul momentului, cu toate defectele ce decurg de aici.

Zgomotul celor 2%

Profesoara Bârgăoanu a încercat să contextualizeze asaltul populismului: ”De unde vin toate aceste lucruri, de ce acum și nu acum 20 de ani, de ce resuscitarea acestor mișcări iliberale, antiststem? O explicație de fond este explozia tehnologiilor bazate pe internet. O rădăcină a acestor fenomene este modul în care ecosistemul informațional de comunicare, de persuasiune, s-a schimbat, modul în care funcționează în acest moment social media. Este o problemă tehnologică dar care nu poate fi rezolvată doar prin soluții inginerești”. La aceasta, experta în comunicare adaugă excesul sau chiar bombardamentul de conținut la care publicul este expus - de conținut și nu de informație, care costă în continuare foarte mult). În mod paradoxal se ajunge la rezistență față de cunoaștere. În plus, ”în această epocă a dispozitivelor mobile există un flux continuu de conținut”, extrem de amestecat, astfel că telefoanele mobile, este de părere profesoara Bârgăoanu, ”au ajuns arme geopolitice cu care pierdem aproape în fiecare zi războiul informațional”.

Tehnologiile exponențiale crează ”o raportare falsă la o minoritate foarte zgomotoasă, capabilă să acapareze emoțional și simbolic și al termenilor folosiți spațiul informațional”. Și mai există, spune reprezentanta SNSPA, ”superputeril private”, cum le-a numit istoricul Timothy Garton Ash, ”care exercită o forță cu care nu suntem obișnuiți asupra conversațiilor publice”.

La vocile excesiv de puternice ale unei minorități deosebit de reduse s-a referit în finalul prezentării sale și jurnalistul DW Hans Pfeifer, pornind de la realitatea că în comunitatea dreptei populiste puterea nu se împarte și că este foarte greu să le prezinți acelor oameni alte perspective. Presa nu se poate limita doar la definirea repetitivă ca extremistă de dreapta a unei mișcări. Este un termen destul de gol de conținut, a apreciat Pfeifer, așa că jurnaliștii trebuie să explice, să dea exemple, să privească în spatele culiselor: ”Mass-media trebuie să furnizeze context pentru a ajuta oamenii să încadreze acest gen de politicieni. Merită să o facem. Un studiu al Universității din Lepizig a arătat că doar 2% din populația Germaniei are consolidată o perspectivă de extremă dreapta asupra lumii. Asupra lor nu mai putem avea nici o influență. Pentru ceilalți 98%, însă, merită să luptăm într-o societate democratică pluralistă”.