"O femeie cu principii și o inimă mare"

Reședința Bush se află direct la Oceanul Atlantic, în apropiere de Kennebunkport, la două ore cu mașina de Boston. În timp ce echipa noastră de filmare pregătește camera inundată de lumină, în care va avea loc interviul, apare deodată în cameră George W Bush, cu aproape o oră mai devreme decât era stabilit. În pantaloni scurți și cu un tricou verde deschis, mânjit cu pete de culoare, cu un rest de trabuc stins în colțul gurii și un IPad în mână. "Fac cu plăcere asta pentru draga mea Angela", ne spune el.

După care povestește animat și cu căldură mai întâi despre Merkel, apoi despre picturile sale, pe care ni le arată fotografiate pe iPad. Spune că pictatul dă o structură zilei sale iar pensula a devenit pentru el un mod de exprimare politică după plecarea de la Casa Albă.

În timp ce se schimbă pentru interviul TV, mă gândesc că gheața a fost deja spartă.

Documentare DW despre Angela Merkel

George W. Bush se ține departe de scena politică. Al 43-lea președinte american nu mai acordă interviuri și când o face,  preferă să discute doar despre artă. Dar pentru documentarea DW despre Angela Merkel a făcut o excepție, ne-a primit la el acasă și ne-a acordat mult din timpul său.

"Merkel a adus clasă și demnitate în funcția ei. A luat decizii foarte grele, având mereu ca prioritate binele Germaniei, rămânând în același timp fidelă principiilor ei", spune fostul șef de stat american. "Este un lider empatic, o femeie care nu se teme să conducă."

Merkel, tare ca o stâncă

Ca pentru mulți americani, Angela Merkel este și pentru el un fel de personificare a celebrului "American Dream”. O femeie care a crescut într-un stat comunist fără libertate și care a reușit să ajungă până în vârful lumii libere. Și nu oriunde, ci în Germania, țară salvată din punct de vedere american de două ori de dictatură de către SUA: prima oară de dictatura nazistă, a doua oară din ghearele Kremlinului, prin reunificarea Germaniei.

Mai ales în timpul mandatului prezidențial al lui Donald Trump, America liberală a considerat-o pe Merkel drept "the leader of the free world" (lidera lumii libere), o poziție care anterior îi era rezervată exclusiv președintelui SUA. La Bruxelles și în multe state europene, Merkel a fost considerată mereu o stâncă în fața furtunii, un monument de calm, o constantă pe care te poți baza într-o lume în schimbare rapidă, în care problemele păreau tot mai mari iar soluțiile tot mai complicate.

"Merkel a rezistat mai bine de opt ani într-un mediu dur. Este incredibil aproape, dacă ne gândim puțin", spune Bush - referindu-se și la faptul că americanii se cam săturaseră de el după opt ani de mandat. "Ceea ce arată încrederea în ea a alegătorilor germani”, adaugă fostul președinte american.

La prima întâlnire dintre cei doi, în 2006, după alegerea Angelei Merkel în funcția de cancelar federal, relațiile dintre Germania și SUA erau destul de reci, după ce predecesorul ei Gerhard Schröder criticase dur războiul declanșat de Bush în Irak. Multă lume a considerat că ar fi fost doar o strategie electorală a lui Schröder. Îmbunătățirea rapidă a relațiilor germano-americane s-a datorat și faptului că Bush și Merkel s-au înțeles foarte bine de la bun început, după cum ne povestește George W. Bush.

Înțelegere pentru diferențele de abordare în politica față de Rusia

La fel ca actualul președinte Joe Biden, și Bush critică construirea Nord Stream 2, deoarece această conductă ar spori dependența energetică a Germaniei de Rusia și ar complica și situația Ucrainei. Bush poate înțelege însă că Angela Merkel urmărește o politică diferită față de Rusia decât cea a SUA. Fiecare țară ar trebui să-și găsească propria cale.

Bush dă dovadă de înțelegere și în ceea ce privește politica față de refugiați a Angelei Merkel. "Prima mea reacție a fost că este vorba de o femeie cu inimă mare. Și sunt sigur că a fost motivată de compasiune. Și a fost în mod clar o decizie politică grea pentru ea, dar a acceptat responsabilitatea de a conduce."

Nemulțumit de politica dură privind imigrația a administrației Trump, Bush a pictat o serie de portrete de imigranți, modul său de a se implica în dezbaterea politică pe această temă.

Un exemplu de urmat pentru fete

Bush, care are două fiice, crede că modesta cancelară germană ar fi un exemplu deosebit pentru fete. "Sunt multe fete care se uită la Angela Merkel și spun: și eu pot să am cândva o poziție de mare răspundere și putere".

Acum, Angela Merkel vine pentru ultima oară la Washington în calitate de șefă a executivului de la Berlin. Prima întâlnire pe teritoriu american cu președintele Biden este chiar vizita de adio. Politic, în America se răspândește ideea că o eră tocmai se încheie, o eră mai mare decât Angela Merkel. Relațiile transatlantice trebuie redefinite. Nu doar pentru că, pe scena politică internațională, apar alte mari puteri, precum China sau India.

Angela Merkel a fost ultima cancelară federală care a cunoscut o Americă pentru care relațiile strânse cu Germania și Europa erau de la sine înțelese.

Trecutul nu mai este de ajuns ca argument 

La începerea primului mandat de cancelară, în urmă cu 16 ani, aproape în fiecare familie americană exista încă o relație vie personală cu Germania. Existau încă veterani de război, inclusiv printre politicienii de top, care luptaseră împotriva Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial sau care fuseseră staționați în Germania în lunga perioadă de până la căderea Zidului Berlinului. Este impresionant cum, din sutele de mii de "ocupanți” aflați în Germania ca tineri soldați, mulți au ajuns să fie adevărați ambasadori ai prieteniei germano-americane.

Indiferent cine va urma doamnei Merkel în fruntea guvernului german, acea persoană are și sarcina grea de a transmite generațiilor tinere, care nu mai sunt legate de ororile celei de-a doua conflagrații mondiale și ale Cortinei de Fier, entuziasmul pentru relații transatlantice strânse. Trecutul nu va mai fi de ajuns ca argument în acest sens.

"A făcut o treabă bună Angela Merkel?", îl întreb la finalul discuției noastre pe fostul președinte american. "Eu așa cred, da", aprobă George W. Bush. "Dar nici ea, nici eu nu trebuie să ne facem prea multe griji pentru istoria pe termen scurt. Abia mult după ce vom fi murit, va fi evaluată munca noastră”.