Buldozerul Balcanilor - victima de lux a războiului din Afganistan

"Nu cred că, până astăzi, au existat negocieri aşa de complicate precum ultimele 48 de ore fără somn, oameni murind şi, trei tabere - sârbii, croaţii şi bosniacii". Sunt cuvintele lui Richard Holbrooke, rememorând, pentru CNN, vârful carierei sale diplomatice - armistiţiul de la Dayton, punctul final al primului dintre cele două războaie care au dat peste cap Balcanii ultimului deceniu al secolului XX. E drept că nici rezultatul nu a fost mai prejos de tensiunea acelor zile şi nopţi petrecute în baza aeriană Wright-Patterson din statul american Ohio, navetând între Slobodan Miloşevici, Franjo Tudjman şi Alija Izetbegovici: acordul final a reuşit doar să facă armele să tacă, fără a rezolva complicata ecuaţie care, de fapt, declanşase războiul de destrămare a fostei Iugoslavii.

"Nu am avut niciodată probleme de ordin moral în a negocia cu persoane imorale", scria, în memoriile sale, Holbrooke, explicând: "Nu le faci nici un deserviciu celor morţi dacă, astfel, eşti în stare să salvezi oameni încă vii". Se referea, în acest context, la desele vizite pe care le-a făcut, în preajma lui 1999, la Belgrad, pentru a-l convinge pe Miloşevici să retragă armata iugoslavă din Kosovo. Nu a reuşit. Dar acest eşec nu i-a ştirbit prea mult popularitatea.

Nu trofeul de la Dayton ar fi trebuit să fie cel mai de preţ din panoplia lui Holbrooke - dar conjunctura nu i-a favorizat ascensiunea până la şefia Departamentului de Stat. A fost, de-a lungul vremii, negociator - cu mai mult sau mai puţin succes - în Vietnam, fosta Iugoslavie, Cipru, Marea Egee şi Afganistan-Pakistan; a fost ambasador în Germania şi responsabil-şef mai întâi pentru Asia şi, mai apoi, pentru Europa, în cadrul ministerului spre al cărui vârf ţintea. Administraţia Clinton a preferat-o, însă, ca şefă a diplomaţiei, în cel de-al doilea mandat, pe Madeleine Albright - iar lui Holbrooke i-a fost rezervat fotoliul de ambasador al Statelor Unite la ONU. E drept că Senatului american i-au trebuit nu mai puţin de 14 luni să-şi dea acordul pentru această nominalizare. Ulterior, la casele de pariuri, a fost dat ca probabil secretar de Stat într-o administraţie - Al Gore; câteva voturi buclucaşe, în însorita Floridă, i-au curmat din nou visul.

Despre modestie nu poate fi vorba: omul a ştiut mereu să creadă în propriile-i forţe. Şi-a exploatat la maxim atât prezenţa fizică impresionantă cât şi personalitatea pregnantă. Nici nu a simţit vreodată că ar trebui să îşi asume slăbiciunile - agresivitate, aroganţă, vanitate, uneori ignoranţă. Există un alt citat din cartea sa de memorii "A sfârşi un război", conţinând, într-o singură frază, codul de conduită diplomatică a lui Holbrooke: "Modul în care sârbii se raportează la propria istorie e problema lor... a noastră a fost să punem punct războiului".

Cu puţin timp în urmă, Barack Obama - un alt preşedinte sub al cărui mandat nu a ajuns secretar de Stat - îl elogia pe Richard Holbrooke: "Este un gigant al politicii externe americane. Este neobosit şi nu cedează niciodată. Este convins că războaiele pot fi oprite şi pacea este posibilă". Cu această încrâncenare a pornit şi în cea din urmă misiune - de emisar special al Casei Albe pentru Afganistan şi Pakistan. Un infern, spun diplomaţii, care, de altfel, l-a şi extenuat peste măsură. Într-un fel, Holbrooke este una dintre victimele de lux ale războiului din Afganistan.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder