Belarus: Nu mai trebuie vorbit cu Lukașenko, ci cu Putin

Președintele Alexandr Lukașenko este obișnuit să se păcălească pe sine însuși. Ca mare fan de hochei, el a organizat anual turnee pe care le-a câștigat tot mereu – mare mirare! - tocmai echipa sa. Am fost prezentă o dată la un astfel de joc – echipa președintelui conducea cu un avans considerabil, dar Lukașenko nu reușea de ceva vreme să marcheze și el un gol. Și asta chiar dacă adversarii invitați – jucători profesioniști din Austria – se fereau care mai de care din calea președintelui iar portarul echipei adverse și-a părăsit la un moment dat cu totul poarta. Lukașenko a reușit până la urmă să înscrie ultimul gol al echipei sale, spre ușurarea celorlalți jucători.

Un om care se poate bucura de o asemenea victorie, se poate autoconvinge se pare și de câștigarea alegerilor prezidențiale – în ciuda unui rezultat electoral extrem de slab. Deși alegătorii au fost mințiți că Lukașenko ar fi obținut 80% din voturi, șeful statului știe însă cu siguranță ce rezultat slab a înregistrat de fapt. Dar pentru a nu trebui să accepte realitatea că poporul nu îl mai îndrăgește defel, el preferă să dea vina pe tot felul de intrigi puse la cale de așa-ziși "sforari" din afara țării.

(Ne)iubit de popor

Este greu de imaginat ce a simțit cu adevărat Lukașenko luni la Minsk, când a vorbit pe o scenă în fața unor muncitori aflați în grevă – exact oamenii pe care până acum i-a descris drept electoratul său; acești oameni i-au strigat acum în față, fără menajamente: "Cară-te!" Urmărind aceste înregistrări video care au circulat pe Internet, mi s-a făcut pielea de găină, la fel ca și altor mii de bieloruși. "Cară-te!" strigă compatrioții mei, care ani la rând doar s-au temut. Le-a fost frică să-și exprime nemulțumirile. Frică de pierderea locului de muncă, de presiuni, de temniță. Decenii la rând, bielorușii și-au ascuns teama sub pretextul: "Politica nu mă interesează". Simultan, au observat cum cetățenii care îndrăzneau să critice conducerea erau amendați, bătuți, aruncați în închisoare.

Lukașenko i-a tutuit fără respect pe oamenii de rând, ca și pe miniștrii săi. El i-a descris pe bieloruși drept "turmă de oi". La fel de lipsit de respect a fost Lukașenko și față de politicienii străini: pe fostul ministru german de Externe, Guido Westerwelle, Lukașenko l-a jignit pentru orientarea sa homosexuală. Pe fostul președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, l-a numit "țap".

Picătura care a umplut paharul

Demnitatea umană nu poate fi călcată nesfârșit în picioare. E incredibil cum niciun dictator din lumea aceasta nu pare să învețe nimic din soarta dictatorilor dinaintea sa. Da, bielorușii se consideră un popor tolerant și pașnic, o insulă de liniște în mijlocul Europei. Ideologia de stat a lui Lukașenko a preferat să consolideze această convingere. Ce poate fi mai bun pentru un regim autoritar decât să-și convingă cetățenii că orice poate fi îndurat?!

Dar minciuna nesimțită de la aceste alegeri, la care rezultatul lui Lukașenko nu a mai fost doar puţin cosmetizat, ci umflat cu totul, a reprezentat picătura care a umplut paharul. Răbdarea poporului a ajuns la limită iar oamenii îi arată acest lucru direct acum președintelui.

Lukașenko nu se teme de sancțiuni

Cum poate sprijini Occidentul dorința de schimbare democratică a bielorușilor? Să fim sinceri: Lukașenko nu se teme de sancțiuni împotriva sa și a camarilei sale. Este obișnuit cu ele, după ce și-a înlăturat și întemnițat ani la rând rivalii politici și pe cei care l-au criticat. Dacă nu mai are voie să călătorească în UE, va face concediul de schi la Soci, în Rusia.

Nici condamnările și apelurile politicienilor din UE nu ajută la nimic. Un om care poate distruge viețile criticilor săi doar cu un cuvânt nu se teme de așa ceva. Să fie declarate ilegitime alegerile? Europa s-a mai plâns și altădată de fraudele electorale din Belarus. Și? S-a schimbat ceva? Tot același om conduce țara.

Cum poate ajuta Europa

Ceea ce nu înseamnă că UE ar trebui să lase lucrurile așa cum sunt. Trebuie acum vorbit nu cu Lukașenko, ci cu omul care îl poate sprijini pe acesta – cu președintele rus Vadimir Putin. Acesta trebuie să înțeleagă că o eventuală implicare militară a Rusiei în Belarus ar fi pentru el o catastrofă – nu doar politic, ci și economic, pentru că un amestec militar rus va duce desigur la extinderea sancțiunilor împotriva Moscovei.

Reținerea lui Putin s-ar putea dovedi sprijinul de care au nevoie bielorușii. Ei au arătat prin demonstrațiile zilnice pe străzile din Minsk și din alte orașe că sunt capabili să se opună pașnic regimului Lukașenko. Un președinte care nu mai pare defel atât de sigur pe funcția sa cum era doar în urmă cu câteva săptămâni.