Bartolomeu I - un patriarh ecumenic energic

Cu 23 de ani în urmă, Bartolomeu I, cu numele de mirean Dimitrios Arhondonis, a fost ales Patriarh ecumenic al Constantinopolului. Ierarhul în vârstă de 74 de ani îşi are reşedinţa la Istanbul, ceea ce nu-i uşurează situaţia. Multe din cele ce va povesti în timpul vizitei pastorale în Germania, începând din 10 mai, nu va fi pe placul potentaţilor turci. Creştinii sunt sistematic discriminaţi în Turcia, iar Patriarhul Bartolomeu I o ştie din proprie experienţă.

Ierarhul s-a născut în anul 1940 în satul Aghia Theodora, Canakkale, şi a studiat mai întâi la Seminarul Chalki din Turcia, apoi la Universitatea pontificală Gregoriana din Roma şi la München. În 1972 a fost numit în funcţia de şef al Cancelariei Patriarhiei Ecumenice din Istanbul, iar în 1990 a fost întronat Mitropolit de Calcedon. Apoi, pe 22 octombrie, cei 15 Mitropoliţi ai Sfântului Sinod l-au ales pe Bartolomeu I, pe atunci în vârstă de numai 51 de ani, să fie Arhiepiscop al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, întâi stătător simbolic al celor aproximativ 300 de milioane de creştini ortodocşi din întreaga lume. Patriarhul este considerat un om de cuvânt, deschis pentru dialog cu religiile şi confesiunile. În 2006, el l-a invitat la Istanbul pe Papa Benedict al XVI-lea. Cu un an înainte, Bartolomeu I fusese primul patriarh ortodox care a asistat, după marea schismă din anul 1054, la o ceremonie de întronizare a unui papă catolic - Papa Benedict. Bartolomeu I a reuşit de asemenea să amelioreze relaţiile Patriarhatului Ecumenic cu Biserica Ortodoxă Rusă. În sfârşit, Bartolomeu I este principalul organizator al Conciliului Panortodox, care va avea loc în 2016 la Istanbul.

Aceste progrese la nivel bisericesc sunt umbrite de situaţia dificilă în care se află creştinii din Turcia. Numărul lor se ridică la aproximativ 100.000, dintre care 60.000 sunt armeni, 20.000 sunt sirieni şi câteva mii numai sunt greci. Patriarhul Bartolomeu I se implică insistent pentru redeschiderea seminarului teologic de la Chalki (pe turceşte Heybeli Ada), închis în 1971 de autorităţile turceşti de atunci. Menţinerea Patriarhiei depinde de această chestiune, fiindcă, potrivit dreptului canonic, Patriarhul trebuie să fie preot, dar potrivit dreptului turcesc, el trebuie să fie şi cetăţean turc. Ori, Turcia retrage cetăţenia teologilor care studiază în străinătate. Toate petiţiile trimise de Patriarhul Ecumenic guvernului de la Ankara nu au ajutat până acuma la nimic. Bartolomeu I a explicat că Patriarhia Ecumenică este probabil singura din lume care nu are posibilitatea de a pregăti preoţi. Şi UE cere imperios Turiciei să redeschidă seminarul preoţesc ortodox de la Chalki.

În plus, guvernul turc refuză să recunoască juridic Patriarhia Ecumenică. Instanţa supremă din ţară i-a şi interzis Patriarhului să poarte titlul "Ecumenic", deoarece Patriarhia trebuie să se supună legilor Turciei, şi acestea nu permit un titlu universal.

Încă de când a fost ales, Bartolomeu I se luptă pentru retrocedarea averilor bisericeşti confiscate de statul turc. În anul 1936, toate fundaţiile nemusulmane au fost obligate să-şi declare avutul. Ulterior, mai bine de 1000 de case parohiale, spitale, şcoli, imobile de locuit şi cimitire, au fost confiscate de statul turc şi, în parte, vândute unor terţi. Acum Patriarhul cere statului turc fie restituirea lor, fie plata unor despăgubiri, în baza unei legi noi.

Patriarhul de la Constantinopol se implică şi în problemele politicii internaţionale. În recenta sa pastorală de Paşte, el a exprimat îngijorare faţă de "răspândirea intoleranţei, a urii, violenţei şi nedreptăţii" în lume. Anul acesta, cei 2,3 miliarde de creştini - ortodocşi, catolici şi protestanţi - au sărbătorit paştele în aceeaşi zi. Înaltul Ierarh s-a pronunţat şi în privinţa crizei din Ucraina, subliniind: "Nu există loc pentru violenţă, brutalitate şi vărsare de sânge într-o naţiune democratică a secolululi XXI". Pentru implicarea sa în favoarea protejării naturii, Bartolomeu I a primit numeroase premii şi distincţii în întreaga lume. Cel puţin 25 de Universtităţi din Europa, Rusia şi SUA i-au decernat titlul de doctor honoris causa.