Atitudinea guvernului american cu privire la reforma ONU

La jumătatea lunii martie, când secretarul general al ONU Kofi Annan şi-a lansat propunerile de reformă, influenţa Statelor Unite asupra proiectului său a devenit evidentă.

„Cred că propunerile mele conţin aspecte care vor fi privite cu bunăvoinţă de multe ţări, printre care şi SUA. Dar nu am conceput pachetul de reforme pentru a face plăcere cuiva anume.”, a afirmat Annan.

Şi totuşi, chiar în aceeaşi zi, Annan şi Bush au purtat o convorbire telefonică. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe a declarat că preşedintele Bush a detectat şi unele „propuneri constructive” în cele 60 de pagini ale proiectului înaintat de Annan. Această formulare prudentă este tipică pentru rezerva cu care Statele Unite privesc reforma ONU. Executivul american acţionează mai ales conform principiului de a accepta ceea ce este favorabil intereselor SUA. America doreşte de pildă definirea conceptului de terorism. Această definiţie va fi ancorată în carta ONU şi va include orice atacuri violente comise împotriva civililor şi necombatanţilor.

Pozitiv sunt văzute la Washington şi propunerile de reformare a Comisiei pentru Drepturile Omului, prevăzând excluderea ţărilor care încalcă flagrant Drepturile Omului.

Mai puţin încântat este guvernul american de încercarea lui Annan de a stabili într-o rezoluţie criteriile care ar permite o intervenţie militară. Consiliul de securitate al Naţiunilor Unite nu a susţinut intervenţia militară din Irak în 2003 iar Kofi Annan a mers chiar mai departe şi a calificat postfestum războiul, care a dus la înlăturarea lui Saddam, drept o violare a dreptului internaţional.

Şi în privinţa propunerilor de extindere a Consiliului de Securitate şi a cooptării de noi membrii cu sau fără drept de veto, Statele Unite se arată sceptice.

Noul ambasador al SUA John Bolton este un acerb critic al Naţiunilor Unite. În trecut, el s-a remarcat prin declaraţii potrivit cărora Naţiunile Unite sunt inutile. În 1994 Bolton a făcut valuri cu afirmaţia: „Statele Unite sunt cele care au grijă ca ONU să funcţioneze, dacă vor să funcţioneze.” Astăzi, ambasadorul îşi alege cuvintele mai atent, dar nu lasă nici o urmă de îndoială asupra perpetuării rolului conducător pe care Statele Unite înţeleg să-l exercite în cadrul Naţiunilor Unite:

„În declaraţiile mele am subliniat mereu, că Statele Unite joacă un rol decisiv în succesul unor Naţiuni Unite eficiente. Reforma este o şansă istorică pentru ONU care presupune însă şi un puternic angajament american.”

Dar pericolul ca propunerile de reformă să rămână doar pe hârtie persistă, mai ales dacă Statele Unite îşi menţin rezerva.